pietin definitie

9 definiții pentru pietin

PIETÍN s. n. 1. Boală contagioasă la oi, care se manifestă prin răni dureroase la picioare, pricinuind distrugerea progresivă a unghiilor. 2. Boală a cerealelor, provocată de unele ciuperci, care duce la înnegrirea părții bazale a tulpinilor, la pălirea, îndoirea și căderea plantelor. [Pr.: pi-e-] – Din fr. piétin.
PIETÍN s. n. 1. Boală contagioasă la oi, care se manifestă prin răni dureroase la picioare, pricinuind distrugerea progresivă a unghiilor. 2. Boală a cerealelor, provocată de unele ciuperci, care duce la înnegrirea părții bazale a tulpinilor, la pălirea, îndoirea și căderea plantelor. [Pr.: pi-e-] – Din fr. piétin.
PIETÍN s. m. Boală contagioasă la oi, manifestată prin răni dureroase la picioare care pricinuiesc căderea unghiilor.
pietín (pi-e-) s. n.
pietín s. n. (sil. pi-e-)
PIETÍN s. (MED. VET.) (reg.) șchiop. (~ la oi.)
PIETÍN s.n. 1. Boală contagioasă la oi, manifestată prin răni la picioare, care provoacă căderea unghiilor. 2. Boală a cerealelor care provoacă atrofierea sau căderea acestora. [Pron. pi-e-. / < fr. piétin].
PIETÍN n. 1) Boală contagioasă a oilor care se manifestă prin răni pe picioare ce duc la căderea unghiilor. 2) Boală a cerealelor manifestată prin înnegrirea paiului la baza tulpinii care provoacă îndoirea și căderea acestuia. [Sil. pi-e-] /<fr. piétin
PIETIN s. (MED. VET.) (reg.) șchiop. (~ la oi.)

pietin dex

Intrare: pietin
pietin substantiv neutru
  • silabisire: pi-e-