pierzător definitie

9 definiții pentru pierzător

PIERZĂTÓR, -OÁRE, pierzători, -oare, adj. (Înv. și pop.) Care nimicește, distruge sau vatămă; care aduce un prejudiciu moral. – Pierde + suf. -ător.
PIERZĂTÓR, -OÁRE, pierzători, -oare, adj. (Înv. și pop.) Care nimicește, distruge sau vatămă; care aduce un prejudiciu moral. – Pierde + suf. -ător.
PIERZĂTÓR, -OÁRE, pierzători, -oare, adj. (Învechit și arhaizant) Care duce la pierzare, care pune în primejdie; păgubitor, vătămător. Să te-ajungă Cîte rele pierzătoare, Să te bată ploi și soare, Să te-mpungă Vaci și boi! COȘBUC, P. I 204.
pierzătór (înv., pop.) adj. m., pl. pierzătóri; f. sg. și pl. pierzătoáre
pierzătór adj. m., pl. pierzătóri; f. sg. și pl. pierzătoáre
pierzătór, pierzătoáre, pierzătóri, pierzătoáre, adj., s.m. (înv. și pop.) 1. care nimicește, distruge sau vatămă; care aduce un prejudiciu moral; nimicitor, distrugător, vătămător; ucigaș. 2. (s.m.) persoană care provoacă pagube, ruină, distrugere. 3. care provoacă dezordine, răscoală. 4. care duce la osândă și la pierderea vieții veșnice. 5. (s.m. art.) diavolul. 6. care cauzează un prejudiciu moral, care duce la pierzanie; degradant. 7. (s.m.) persoană care încalcă principiile morale și religioase; om păcătos, defăimător, batjocoritor. 8. (persoană) care suferă o pagubă, o pierdere materială.
pierzător m. cel ce pierde.
per- și pĭerzătór, -oáre adj. Care perde, care aduce peire, pernicios: fugĭ de acea perzătoare societate!
pierzător adj. v. COMPROMIȚĂTOR. DĂUNĂTOR. DEGRADANT. DEVASTATOR. DEZASTRUOS. DEZONORANT. DISTRUCTIV. DISTRUGĂTOR. INFAMANT. ÎNJOSITOR. NEDEMN. NEGATIV. NIMICITOR. NOCIV. OMORÎTOR. PĂGUBITOR. PERICULOS. PREJUDICIABIL. PRIMEJDIOS. PUSTIITOR. RĂU. RUINĂTOR. RUȘINOS. STRICĂTOR. UCIGAȘ. UCIGĂTOR. VĂTĂMĂTOR.

pierzător dex

Intrare: pierzător
pierzător adjectiv