piersică definitie

2 intrări

20 definiții pentru piersică

PIERSICÁ, piérsic, vb. I. Tranz. (Pop.) A bate tare pe cineva; p. restr. a urzica, a bășica. – V. piersică.
PIÉRSICĂ, piersici, s. f. Fructul piersicului, sferic, cărnos, suculent, acoperit cu o pieliță pufoasă de culoare gălbuie-roșiatică. – Lat. persica.
PIERSICÁ, piérsic, vb. I. Tranz. (Pop.) A bate tare pe cineva; p. restr. a urzica, a bășica. – V. piersică.
PIÉRSICĂ, piersici, s. f. Fructul piersicului, sferic, cărnos, suculent, acoperit cu o pieliță pufoasă de culoare gălbuie-roșiatică. – Lat. persica.
PIÉRSICĂ, piersici, s. f. Fructul piersicului. I-a veni minte atunci Cînd a crește în tei nuci... și piersicile prin soc. TEODORESCU, P. P. 273.
piersicá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 piérsică
piérsică s. f., g.-d. art. piérsicii; pl. piérsici
piersicá vb., ind. prez. 1 sg. piérsic, 3 sg. și pl. piérsică
piérsică s. f., g.-d. art. piérsicii; pl. piérsici
PIERSICÁ vb. v. bășica, urzica.
piersicá (píersic, piersicát), vb. – A lovi, a bate tare. – Var. pierseca. Lat. persĕcāre „a extermina” (Bogrea, Dacor., I, 249; REW 6425a; Rosetti, I, 170). Der. din piersică (Tiktin; Spitzer, Dacor., III, 654; cf. Bogrea, Dacor., IV, 841) nu e probabilă.
PIÉRSICĂ ~ci f. Fruct al piersicului. [G.-D. piersicii] /<lat. persica
piersicà v. fam. a bate strașnic. [Lit. a bate piersic: cf. a bate măr].
piersică f. fructul comestibil al piersicului. [Lat. PERSICA].
pérsică (est) și pĭérsică (vest) f., pl. e și ĭ (lat. pĕrsĭca, it. pesca, [Urbino, Cors. pérsika], pv. persega, presega, fr. pêche, sp. péjego, prisco, pg. pecego. D. rom. vine rut. pérsik. V. perjă). Fructu persiculuĭ. (Persicele-s maĭ marĭ de cît caisele, aŭ carnea roșie violetă acoperită de un fel de puf, ĭar sîmburele brăzdat și foarte dur. Sînt și varietățĭ maĭ micĭ, galbene).
1) pĭérsic, -ă, -íŭ V. persic, -ă, -íŭ.
2) pĭérsic, a v. tr. (d. pĭersică s. f., ca și măr din „a bate măr”). Munt. vest. Fam. Bat măr, lovesc pe cineva lăsîndu-l vînătăĭ (cam ca pe coaja persicelor și merelor lovite): fugițĭ, că vă pĭersic (CL. 1910, 543). V mecesc.
piersica vb. v. BĂȘICA. URZICA.
PIERSÍCĂ (lat. persica) s. f. Fruct al piersicului, bogat în vitamine, zaharuri, săruri minerale; este o drupă cărnoasă, de formă aproape sferică, gălbuie sau roșietică, cu pielița catifelată, pulpa suculentă parfumată și sâmburele dur, brăzdat de șanțuri. Se prelucrează industrial sub formă de gemuri, compoturi, marmelade, dulcețuri; folosit și la prepararea țuicii. Sunt diuretice, depurative, energizante, spasmolitice etc. Cel mai mare producător de p. din lume este China (3,8 mil. t, 2000).
piersică, piersici s. f. sâni de femeie tari, frumoși.

piersică dex

Intrare: piersică
piersică substantiv feminin
Intrare: piersica
piersica verb grupa I conjugarea I