pieritură definitie

9 definiții pentru pieritură

PIERITÚRĂ, pierituri, s. f. (Pop.) Om sau animal slab, fără vlagă. – Pieri + suf. -tură.
PIERITÚRĂ, pierituri, s. f. (Pop.) Om sau animal slab, fără vlagă. – Pieri + suf. -tură.
PIERITÚRĂ, pierituri, s. f. (Popular) Animal fără vlagă, slab, neputincios.
pieritúră s. f., g.-d. art. pieritúrii; pl. pieritúri
pieritúră s. f., g.-d. art. pieritúrii; pl. pieritúri
PIERITÚRĂ s. v. căzătură.
pieritúră, pieritúri, s.f. (reg.) 1. om sau animal slab, lipsit de energie și de vigoare; căzătură, mortăciune. 2. semănătură cu plante rare, pipernicite. 3. cânepă măruntă, crescută pe marginea cânepiștii. 4. iarbă rară și mică. 5. loc dintr-o porumbiște în care n-a răsărit porumbul semănat. 6. teren sărac, neroditor. 7. pericol, primejdie de moarte. 8. necaz, supărare; greutate, dificultate mare. modificată
peritúră f., pl. ĭ. Mortăcĭune (epitet ironic uneĭ ființe slabe saŭ aproape de moarte).
PIERITU s. căzătură, mortăciune. (O ~ de cal.)

pieritură dex

Intrare: pieritură
pieritură substantiv feminin