piemont definitie

2 intrări

14 definiții pentru piemont

PIEMÓNT, piemonturi, s. n. Formă de relief situată la contactul unor munți cu o câmpie sau cu o depresiune, formată prin acumularea depunerilor aduse de apele curgătoare la schimbarea de pantă. – Din fr. piémont.
PIEMÓNT, piemonturi, s. n. Formă de relief situată la contactul unor munți cu o câmpie sau cu o depresiune, formată prin acumularea depunerilor aduse de apele curgătoare la schimbarea de pantă. [Pr.: pi-e-] – Din fr. piémont.
piemónt (pie-) s. n., pl. piemónturi
*Piemónt (nume de loc) (Pie-) s. propriu n.
piemónt s. n. (sil. pie-), pl. piemónturi
PIEMÓNT s.n. (Geol.) Relief de acumulare format la contactul unei regiuni muntoase cu o depresiune sau cu o câmpie prin asocierea conurilor de dejecție. [< fr. piémont, cf. Piemont – regiune în Italia].
PIEMÓNT s. n. relief de acumulare la contactul unei regiuni muntoase cu o depresiune sau cu o câmpie prin asocierea conurilor de dejecție. (< fr. piémont)
PIEMÓNT ~uri n. Porțiune de teren care unește o regiune montană cu o câmpie. /<fr. piémont
Piemont n. țară în N.-V. Italiei: 3.556 000 loc. (Piemontez), cu cap. Turin.
piemont continental, (engl.= continental rise) zonă de racord între povârnișul continental și fundul oceanic. Lărgimea p.c. variază între 100 și 1 000 km, iar înclinarea este foarte mică. Sin. piemont oceanic, ridicare continentală.
DEALURILE sau PIEMONTURILE VESTICE, vastă reg. de dealuri piemontane în V României, strâns lipită de masivele Carpaților Occidentali, extinsă, discontinuu, între râurile Nera în S și Someș în N, reprezentând treapta intermediară de relief interpusă între câmpie și munți. D.V. sunt alcătuite predominant din argile, pietrișuri și nisipuri pliocene, acoperite de o cuvertură de depozite aluviale neogene. În parte de N sunt caracteristice ivirile de roci dure (andezit sau calcar) care apar în relief sub formă de măguri proeminente. Relieful colinar din zona Dealurilor Sălajului și Crasnei este dominat de măguri cristaline și vulcanice (Măgurile cristaline ale Șimleului, Chilioarei ș.a. și cele vulcanice Moigrad, Pomăt. Citera ș.a.) care, intersectate de ape, au permis apariția unor mici defilee. Relieful se caracterizează prin ansambluri de culmi prelungi, cu supr. netede, monoclinale (fragmente de văi scurte, divergente, semipermanente), ce scad altimetric de la 400-600 m, la contactul cu muntele, la 150-250 m, la trecerea spre câmpie. Marele artre hidrografice, zonele subsidente prin care trec acestea și depr. cu largă extindere au creat discontinuități marcante în desfășurarea ariei colinare. Climă temperat-continentală, cu valori de tranziție între munte și câmpie și între N și S (temp. medie anuală este 8-9°C în N și 10-11°C în S) și precipitații abundente (700-900 mm/anual), influențate de masele de aer oceanice dinspre V. Vegetația care acoperă D.V. este alcătuită din păduri de cer și gârniță, la care se adaugă gorunul și fagul (în N) și unele elemente termofile (mojdrean, scumpie, cărpiniță, liliac sălbatic etc.) în S. Importantă zonă pomi-viticolă și de creștere a animalelor. În cadrul D.V. se deosebesc două mari sectoare, distincte: Dealurile bănățene la S de râul Mureș, care cuprind Dealurile sau Pod. Lipovei, Dealurile Lugojului, Pogănișului, Dognecei și Oraviței, și Dealurile crișene, la N de Mureș, care includ Dealurile Cigherului, Codru-Moma, Pădurii Craiului (Ghepiș), Oradei, Barcăului, Crasnei, Asuajului și Sălajului.
PIEMÓNT (< fr.; n. pr. Piemonte, regiune în NV Italiei) s. n. Formă complexă de relief de dimensiuni mari, aflată la contactul unei regiuni montane cu o depresiune sau o câmpie, formată prin îngemănarea sau juxtapunerea unor mari conuri de dejecție. Prin evoluție, poate fi fragmentat de văi luând aspect de podiș (ex. unele părți din Podișul Getic) sau de deal piemontan (ex. Dealurile Banato-Crișene).
PIEMONTUL GETIC, mare unitate geografică, cu aspect deluros și de podiș, situată la S de Carpații Meridionali, cuprinsă între Subcarpații Getici (la N), râul Dâmbovița (E), Câmpia Română (S) și Dunăre (V), formată dintr-o cuvertură groasă de depozite fluviolacustre de prundișuri, nisipuri, marme și argile, care stau transgresiv peste fundamentul scufundat al cristalinului carpatic. Relieful se caracterizează prin creste, interfluvii structurale, văi largi etc. Se deosebesc două sectoare principale: sectorul piemontan deluros (în N), cu alt. între 500 și 650 m, și sectorul câmpiei colinare (în S), cu alt. de 200-300 m. Oltul desparte P.G. în două: P.G. Oltean (în V), care cuprinde piemontul Motrului, al Bălăciței, gruiurile Jiului, piemontul Oltețului, și P.G. muntean (în E), care cuprinde piemontul Cotmenei, gruiurile Argeșului și piemontul Cândești. Climă temperată cu slabe influențe mediteraneene (temp. medie anuală este de 9-11°C) și precipitații moderate (500-600 mm/an). Soluri brune-acide, brune-luvice și luvisoluri. Păduri de gorun în amestec cu fag (în N), de cer și gârniță (în S), alternând cu livezi, vii, terenuri arabile (cu pondere mai mare în partea sudică). Importantă zonă petroliferă (Țicleni, Băbeni, Iancu Jianu, Bogați ș.a.) și carboniferă (bazinul Rovinari-Motru) a României. Cunoscut și sub denumirea (de Podișul Getic sau Platforma Getică).
PIEMONTURILE VESTICE (BANATO-CRIȘENE) v. Dealurile sau Piemonturile Vestice.

piemont dex

Intrare: piemont
piemont substantiv neutru
  • silabisire: pie-
Intrare: Piemont
Piemont