pielm definitie

2 intrări

17 definiții pentru pielm

PIELM, pielmuri, s. n. (Pop.) Făină de grâu, de porumb etc. (de cea mai bună calitate). [Var.: piemn s. n.] – Et. nec.
PIEMN s. n. v. pielm.
PIELM, pielmuri, s. n. (Pop.) Făină de grâu, de porumb etc. (de cea mai bună calitate). [Var.: piemn s. n.] – Et. nec.
PIEMN s. n. v. pielm.
PIELM s. n. (Regional) 1. (Și în forma piemn) Făină de grîu sau de porumb de cea mai bună calitate, Cînd pui piemn mai mult, se face mămăliga mai mare. PANN, P. V. III 28. 2. Pospai (1). – Variantă: piemn (TEODORESCU, P. P. 274) s. n.
PIEMN s. n. v. pielm.
pielm (pop.) s. n., pl. piélmuri
pielm s. n., pl. piélmuri
PIELM s. v. aluat, cocă.
piémn (piémnuri), s. n. – Făină de grîu care se amestecă cu mălai sau care servește la prăjitul cărnii. – Var. pielm, ch(i)elm, chilm(ă). Lat. pegma, din gr. πῆγμα „consistență; materie coagulată”, cf. sp. pelmazo (REW 6364; Corominas, III, 919). Legătura cu sl. pišeno „făină” (Cihac, II, 255), cu gr. πέλμα „talpă” (Tiktin) sau cu alb. mjel „făină” (Scriban) este îndoielnică. – Der. împielma (var. închelma), vb. (a amesteca făina de grîu cu cea de porumb; a îndesi, a face mai consistent); chelmeci, vb. refl. (Trans., a se îmbăta), tratament expresiv al aceluiași cuvînt.
PIELM ~uri n. pop. Făină de grâu sau de porumb de cea mai bună calitate. /Orig. nec.
pielm, piélmuri, s.n. 1. (pop.) făină de grâu, de porumb etc. (de cea mai bună calitate); nulaș, pervă. 2. (reg.) pulbere fină de făină care se depune pe sită sau pe obiectele din moară; pospai. 3. (înv.) aluat, cocă; plămădeală. 4. (reg.) amestec subțire din făină de grâu și apă, cu care se ung unele aluaturi, înainte de a fi băgate în cuptor; muruială. 5. (reg.) coaja de la turta de mălai.
piemn s.n. (reg.) mălai gros măcinat.
piemn n. mălaiu gros măcinat (în Oltenia): când pui piemn mai mult, se face mămăliga mai mare PANN. [Origină necunoscută].
*pĭelm și pĭemn n., pl. urĭ (rudă cu alb. mjel, făină, ca posac față de mosac, ș. a. Bern. 2, 36). Munt. vest. Mălaĭ, făină de popușoĭ. Marm. (pĭelm). Pospaĭ. Olt. Serbia (pelm). Făină de grîŭ amestecat cu de popușoĭ, coaja de făină de grîŭ la turta de mălaĭ. Mold. (chelm și chilmă, în Cov. (chilm), făină de grîŭ pusă în malaĭ (turtă) ca să-l facă maĭ gustos.
pielm s. v. ALUAT. COCĂ.
PIELM subst. + -an. 1. Pielman (17 B II 100). 2. Cf. Pelman, Cîrstea (16 B IV 361), cu e pentru ie, ca pele pt. piele.

pielm dex

Intrare: pielm
pielm substantiv neutru
piemn
Intrare: Pielm
Pielm