pieliță definitie

12 definiții pentru pieliță

PIÉLIȚĂ, pielițe, s. f. 1. Piele (1) subțire, fină, delicată; spec. pielea obrazului. ♦ (Mai ales la pl.) Strat subțire, cornos, care mărginește unghia. 2. Nume generic pentru țesuturile animale subțiri (și elastice), cu aspect de foiță, lamă sau pânză fină, care căptușesc, îmbracă, susțin, separă sau formează anumite organe sau părți de organe; membrană. 3. Țesut vegetal subțire care acoperă, separă sau leagă unele părți ale plantelor. 4. Intestin de animal sau membrană artificială care formează învelișul mezelurilor preparate din tocătură. 5. Pojghiță fină care se formează pe suprafața unor lichide. – Piele + suf. -iță.
PIÉLIȚĂ, pielițe, s. f. 1. Piele (1) subțire, fină, delicată; spec. pielea obrazului. ♦ (Mai ales la pl.) Strat subțire, cornos, care mărginește unghia. 2. Nume generic pentru țesuturile animale subțiri (și elastice), cu aspect de foiță, lamă sau pânză fină, care căptușesc, îmbracă, susțin, separă sau formează anumite organe sau părți de organe; membrană. 3. Țesut vegetal subțire care acoperă, separă sau leagă unele părți ale plantelor. 4. Intestin de animal sau membrană artificială care formează învelișul mezelurilor preparate din tocătură. 5. Pojghiță fină care se formează pe suprafața unor lichide. – Piele + suf. -iță.
PIÉLIȚĂ, pielițe, s. f. (Și în forma peliță) 1. Piele (în special cea a obrazului). Vorbise repede și focos; obrazul cu pielița albă și translucidă luase o culoare viorie și bolnavă. C. PETRESCU, A. 321. Ochii fetei se-nfundase in cap, oasele și încheieturile feței ei ieșisă afară, pelița din oacheșă se făcusă vînătă. EMINESCU, N. 25. Oricine-l vede-n soare cu pielița lui albă, Se-ntreabă ce să fie, fecior de zmeu ori fată? ALECSANDRI, O. 211. ◊ Expr. Să-i tai pielița cu un fir de păr, se spune despre cineva care are pielea obrazului foarte fină și delicată. (Învechit) A fi pieliță de... = a fi neam de..., viță de... Eu sînt pieliță de drac, De dau la domnie-n cap. MAT. FOLK. 1S8. ♦ (Mai ales la pl.) Pielea îngustă și albă care mărginește unghia. Prinde delicat [degetele] pe rînd, în mîna ei grasă și pistruiată, rotunjește oval unghiile, taie pielițele, lustruiește, pensulează cu lac. C. PETRESCU, C. V. 259. ♦ (Rar) Pleoapă. El adormi; cu toate acestea-i părea că nu adormisă. Pelițele de la lumina ochiului i se roșise ca focul. EMINESCU, N. 25. Membrană, mucoasă care acoperă unele organe. Se deschide ciocul [găinii], i se scoate limba, se întoarce, și de la jumătate înspre vîrf i se jupește un fel de peliță numită cobe. ȘEZ. III 205. ♦ Membrană care unește degetele palmipedelor. 3. Înveliș subțire care acoperă miezul sau carnea boabelor unor fructe; epicarp. Pădurea ascunde șanțurile; brazii se văd în pîcla albastră ca în bruma de pe pielița prunelor. C. PETRESCU, Î, II 14. ♦ Înveliș subțire care acoperă unele părți ale plantelor. 4. Pojghiță fină care se formează pe suprafața laptelui, a supei și a altor alimente lichide. Imaginea unei cești de cafea cu lapte, răcită și cu pielița creață deasupra, în loc să-i apară respingătoare, îi scormoni stomacul cu unghii de fier.C. PETRESCU, C. V. 124. – Pl. și: pieliți. – Variantă: péliță s. f.
piéliță s. f., g.-d. art. piéliței; pl. piélițe
piéliță s. f., g.-d. art. piéliței; pl. piélițe
PIÉLIȚĂ s. 1. v. membrană. 2. v. mucoasă. 3. (BOT.) membrană, (reg.) piele, pieloteie, pielușică. 4. v. epicarp.
PIÉLIȚĂ ~e f. (diminutiv de la piele) 1) Piele subțire și fină (în special a feței). 2) Strat îngust și cornos de pe marginea de jos a unghiei. 3) Membrană subțire care îmbracă, leagă sau separă anumite părți ale organismului (vegetal sau animal). A curăța piersica de ~. 4) Cojiță fină care apare pe suprafața lichidelor. ~a de la lapte. [G.-D. pieliței] /piele + suf. ~iță
pieliță f. piele foarte subțire și delicată.
péliță (est) și pĭéliță (vest) f., pl. e (d. pele). Peliculă, membrană, pele subțire: palmipedele aŭ degetele unite pintr’o peliță, ĭar cînd se scufundă, trag peste ochĭ o peliță maĭ supțire de cît pleoapa. Pelea de pe fața omuluĭ (fr. teint): copiiĭ aŭ pelița maĭ frumoasă de cît bătrîniĭ. Ps. S. Trup, carne.
pĭelár, pĭelăríe, pĭéle, pĭelésc, pĭéliță, V. pel-.
PIELIȚĂ s. 1. (ANAT.) membrană, (înv. și reg.) pielcuță, pojghiță, (reg.) piele, pieloteie, pielușină. 2. (BOT.) membrană, (reg.) piele, pieloteie, pielușică. 3. (BOT.) epicarp, exocarp. (~a unui fruct.)
pieliță, pielițe s. f. (pop.) prepuț.

pieliță dex

Intrare: pieliță
pieliță substantiv feminin