piele definitie

3 intrări

45 definiții pentru piele

PIÉLE, piei, s. f. 1. Țesut conjunctiv-epitelial care acoperă întreaga suprafață a corpului animalelor vertebrate și a celor mai multe dintre nevertebrate; spec. epiderma omului. ◊ Loc. adj. și adv. În (sau cu) pielea goală = complet dezbrăcat; gol, nud. ◊ Loc. adv. (Până) la piele = în întregime, de tot, complet. ◊ Expr. A ști (sau a vedea etc.) cât îi (sau ce-i) poate pielea cuiva = a ști (sau a vedea) de ce e în stare, cât valorează cineva. A nu-i face pielea (nici) doi bani (sau nici două parale, nicio ceapă degerată) sau a nu-i plăti pielea (nici)un ban = a nu fi bun de nimic, a nu avea nicio valoare. A nu(-și) mai încăpea în piele = a) a fi bucuros, fericit etc.; b) a fi foarte îngâmfat. A(-i) intra (sau a i se băga) (pe) sub piele sau (pe) sub pielea cuiva = a reuși să câștige încrederea sau simpatia cuiva (prin lingușiri, insistențe, servicii etc.). A i se face (cuiva) pielea de găină (sau de gâscă) ori pielea găinii (sau a gâștii) = a i se încreți (cuiva) pielea (de frică, de frig etc.). A-i lua (cuiva) (și) pielea (de pe el) sau șapte (ori nouă) piei = a exploata pe cineva crâncen, a-l jecmăni. (A fi) numai piele(a) și os(ul) = (a fi) foarte slab. A-i frige cuiva pielea = a se răzbuna pe cineva, a chinui sau a pedepsi aspru pe cineva. A plăti cu pielea = a suporta o pedeapsă corporală. A-și lăsa pielea (pe undeva) sau a da pielea popii = a muri (pe undeva). A-și pune pielea în saramură = a) a risca, a se expune; b) a-și impune anumite restricții pentru a realiza ceva. A-și pune pielea pentru cineva = a se expune la neplăceri pentru cineva; a-și pune viața în primejdie pentru cineva. A-și ieși din piele = a fi cuprins de un sentiment foarte puternic (de bucurie, de ciudă etc.). A-i da (sau a-i ieși cuiva ceva) prin piele = a suporta consecințele unui fapt, a o păți, a-i ieși pe nas. A-și vinde (și) pielea de pe el = a-și vinde tot, a face orice sacrificiu material (pentru a scăpa de o datorie, de o primejdie etc.). A-și vinde scump pielea = a lupta cu înverșunare, provocând mari neajunsuri adversarului (chiar dacă nu mai sunt sorți de izbândă). A rămâne numai cu pielea = a rămâne foarte sărac. (A fi) vai (și amar) de pielea cuiva = (a fi) rău de cineva, (a fi) vai de capul lui. A simți (ceva) pe propria (sa) piele = a suporta din plin și personal consecințele unei situații. A fi în pielea cuiva = a se afla exact în aceeași situație (dificilă) cu altcineva. A face ceva pe pielea altuia = a-și satisface gusturi, a-și crea avantaje în dauna altora, aruncând riscul asupra altora. Numai pielea lui știe, se spune despre cel care a răbdat și a suferit multe. A avea pielea groasă sau a fi gros la piele (sau cu pielea groasă) = a fi lipsit de bun-simț, a fi obraznic. A-i face (cuiva) pielea tobă (sau burduf) = a bate pe cineva foarte tare. ◊ Compus: Piei-roșii = (Pop.) nume dat populației indiene aborigene din America de Nord; amerindieni. ♦ Fig. Ființă, făptură; p. ext. viață. Ține la pielea lui. 2. Piele (1) jupuită de pe un animal (și prelucrată); spec. blană. ♦ Piele de drac = țesătură deasă de bumbac, foarte rezistentă, cu o parte pufoasă (imitând antilopa). [Gen.-dat.: pielii, pieii] – Lat. pellis, -em.
PIÉLE, piei, s. f. 1. Țesut conjunctiv-epitelial care acoperă întreaga suprafață a corpului animalelor vertebrate și a celor mai multe dintre nevertebrate; spec. epiderma omului. ◊ Loc. adj. și adv. În (sau cu) pielea goală = complet dezbrăcat; gol, nud. ◊ Loc. adv. (Până) la piele = în întregime, de tot, complet. ◊ Expr. A ști (sau a vedea etc.) cât îi (sau ce-i) poate pielea cuiva = a ști (sau a vedea) de ce e în stare, cât valorează cineva. A nu-i face pielea (nici) doi bani (sau nici două parale, nici o ceapă degerată) sau a nu-i plăti pielea (nici) un ban = a nu fi bun de nimic, a nu avea nici o valoare. A nu(-și) mai încăpea în piele = a) a fi bucuros, fericit etc.; b) a fi foarte îngâmfat. A(-i) intra (sau a i se băga) (pe) sub piele sau (pe) sub pielea cuiva = a reuși să câștige încrederea sau simpatia cuiva (prin lingușiri, insistențe, servicii etc.). A i se face (cuiva) pielea de găină (sau de gâscă) ori pielea găinii (sau a gâștii) = a i se încreți (cuiva) pielea (de frică, de frig etc.). A-i lua (cuiva) (și) pielea (de pe el) sau șapte (ori nouă) piei = a exploata pe cineva crâncen, a-l jecmăni. (A fi) numai piele(a) și os(ul) = (a fi) foarte slab. A-i frige cuiva pielea = a se răzbuna pe cineva, a chinui sau a pedepsi aspru pe cineva. A plăti cu pielea = a suporta o pedeapsă corporală. A-și lăsa pielea (pe undeva) sau a da pielea popii = a muri (pe undeva). A-și pune pielea în saramură = a) a risca, a se expune; b) a-și impune anumite restricții pentru a realiza ceva. A-și pune pielea pentru cineva = a se expune la neplăceri pentru cineva; a-și pune viața în primejdie pentru cineva. A-și ieși din piele = a fi cuprins de un sentiment foarte puternic (de bucurie, de ciudă etc.). A-i da (sau a-i ieși cuiva ceva) prin piele = a suporta consecințele unui fapt, a o păți, a-i ieși pe nas. A-și vinde (și) pielea de pe el = a-și vinde tot, a face orice sacrificiu material (pentru a scăpa de o datorie, de o primejdie etc.). A-și vinde scump pielea = a lupta cu înverșunare, provocând mari neajunsuri adversarului (chiar dacă nu mai sunt sorți de izbândă). A rămâne numai cu pielea = a rămâne foarte sărac. (A fi) vai (și amar) de pielea cuiva = (a fi) rău de cineva, (a fi) vai de capul lui. A simți (ceva) pe propria (sa) piele = a suporta din plin și personal consecințele unei situații. A fi în pielea cuiva = a se afla exact în aceeași situație (dificilă) cu altcineva. A face ceva pe pielea altuia = a-și satisface gusturi, a-și crea avantaje în dauna altora, aruncând riscul asupra altora. Numai pielea lui știe, se spune despre cel care a răbdat și a suferit multe. A avea pielea groasă sau a fi gros la piele (sau cu pielea groasă) = a fi lipsit de bun-simț, a fi obraznic. A-i face (cuiva) pielea tobă (sau burduf) = a bate pe cineva foarte tare. ◊ Compus: pieile-roșii = nume dat populației indiene aborigene din America de Nord; amerindieni. ♦ Fig. Ființă, făptură; p. ext. viață. Ține la pielea lui. 2. Piele (1) jupuită de pe un animal (și prelucrată); spec. blană. ♦ Piele de drac = țesătură deasă de bumbac, foarte rezistentă, cu o parte pufoasă (imitând antilopa). [Gen.-dat.: pielii, pieii] – Lat. pellis, -em.
PIÉLE, piei, s. f. 1. Țesut care învelește în întregime corpul omului, al animalelor vertebrate și al unor nevertebrate, avînd rolul de a proteja corpul și uneori de a-i menține temperatura constantă. Pielea poate fi considerată ca o imensă terminație nervoasă. NICOLAU-MAISLER, D. V. 35. Atunci Ivan dezleagă turbinca în fața tuturor, numai cît poate să încapă mîna, și luînd cîte pe un drăcușor de cornițe, mi ți-l ardea cu palcele, de-i crăpa pielea. CREANGĂ, P. 306. Bat-o cruciulița lele, N-avu cum să nu mă-nșele, C-o văzui albă la piele Și la grumaz cu mărgele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 242. ◊ Loc. adj. și adv. Cu (sau în) pielea goală v. gol3. ◊ Expr. A i se face (cuiva) pielea de găină (sau de gîscă) ori pielea găinii (sau a gîștii) = a i se încreți (cuiva) pielea (de frică sau de frig). A fost pe-aici odată unul Horea... Vi se face pielea de găină? De ce? BENIUC, V. 95. A fi numai piele și oase sau a fi numai pielea și oasele de cineva v. o s. A fi dezbrăcat la piele = a fi fără nici un fel de îmbrăcăminte pe trup, a fi gol (pușcă), v. gol1. Odraslele șefilor de trib african... se închină la pietroaie și idoli de lemn, și dezbrăcați la piele... prezidează festinurile cu dans, tam-tam și torțe de rășină. PETRESCU, R. DR. 101. N-aș vrea să fiu în pielea (cuiva) = n-aș vrea să fiu în locul, în situația cuiva, să pățesc ce are să pățească sau ce-a pățit cineva. A nu-și mai încăpea în piele v. încăpea. Te mănîncă pielea = cauți bătaie. A-i lua (cuiva) pielea sau șapte (ori nouă) piei = a exploata crîncen pe cineva, a-l jecmăni, a-l jupui. A-i frige pielea cuiva = a se răzbuna pe cineva, a-l face să sufere, a-i face zile fripte. Mai rabdă Harap- Alb, căci cu răbdarea îi frigi pielea. CREANGĂ, P. 223. A-și lăsa pielea (pe undeva) = a muri (pe undeva). A-și pune pielea la saramură = a risca, a se expune. A-și pune pielea pentru cineva = a se expune la neplăceri, a-și pune viața în primejdie pentru cineva. A-și ieși din piele (de bucurie, de ciudă etc.) = a fi foarte bucuros, a-i fi foarte ciudă etc., a nu mai putea (de bucurie, de ciudă etc.). Cînd îl vede norocul apropiindu-se de pădure tot numai cu toporul pe umăr și mai zdrențos decît în celelalte zile și tot zgî2riat, sta să-și iasă din piele. RETEGANUL, P. IV 25. A se băga sau a intra (pe) sub pielea cuiva v. băga. A intra (pe) sub pielea cuiva v. intra. A-i da prin piele = a o păți, a suferi consecințele unui lucru făcut; a-i ieși pe nas. A ști (sau a vedea) cît îi plătește (cuiva) (sau ce-i poate) pielea = a ști (sau a vedea) de ce e în stare cineva, a ști cît face, cît plătește cineva. Luați seama: jandarmii! Ne-au ajuns din urmă. Acuma să vedem ce ne poate pielea. DAVIDOGLU, O. 129. Nu-i plătește pielea (nici) un ban (sau nici o ceapă degerată), se zice despre cineva care nu-i bun de nimic. A face cuiva pielea cojoc v. cojoc. A i-o face (cuiva) pe piele = a se răzbuna pe cineva. Stăi – măi tu, că ți-o fac eu ție pe piele, femeie fără de inimă ce mi-ai fost. ISPIRESCU, L. 281. S-a mîniat rău pe sat Și trei zile n-a mîncat,Și le-a făcut-o pe piele. PANN, P. V. III 17. A-și vinde și pielea = a-și vinde tot, a-și vinde și cămașa (pentru a scăpa de o datorie, de o primejdie etc.). A-și vinde scump pielea = a căuta să obții cît mai mult, fiind într-o situație grea, într-o luptă etc. Oi căuta și eu să-mi vînd pielea cît se poate mai scump, ca să nu-mi pară rău pe ceea lume c-am fost înșelat. GANE, N. II 107. A rămîne numai cu pielea = a rămîne fără nimic, a rămîne sărac lipit pămîntului. A fi vai (și-amar) de pielea (cuiva) = a fi rău de cineva, vai de capul lui. De-oi veni pe-acolo și n-oi găsi trebile făcute după plac, vai de pielea ta are să fie. CREANGĂ, P. 208. Era o fată robace și răbdătoare; căci altfel ar fi fost vai ș-amar de pielea ei. id. ib. 283. A da pielea popii = a muri. Te poftesc să nu cumva să mă lași la o adică. Eu am venit cu d-ta precum m-ai rugat iar apoi n-am gust să-mi dau pielea popii. ALECSANDRI, T. I 90. A simți (ceva) pe propria (sa) piele = a suporta din plin consecințele unei situații. A face ceva pe pielea altuia = a face ceva pe seama, pe socoteala, în dauna cuiva. Moșierii și capitaliștii fac război pe pielea norodului, rîvnind să distrugă revoluția rusă ca să spargă amenințarea ce venea și asupra lor. SADOVEANU, M. C. 75. A fi gros la piele (sau cu pielea groasă) = a fi lipsit de bun- simț, de rușine, a fi obraznic. A-i face (cuiva) pielea tobă = a stîlci pe cineva în bătaie, a-l bate măr. Numai pielea lui știe, se spune despre cel care a răbdat și a suferit multe. ◊ (Numai la pl., în expr.) Pieile roșii = populația indigenă din America de Nord. ♦ Fig. Viață, existență. Avea să-și piardă viața doar pentru atîta lucru, pentru două-trei piei de golani săraci. DUMITRIU, N. 215. Dacă ții la pielea dumitale, să te duci mai degrabă, să ieși curînd din casa asta. CARAGIALE, O. I 70. 2. Pielea (1) unui animal jupuită de pe trup, tăbăcită și întrebuințată în industrie. Mănuși de piele de căprioară. ▭ Cînd treceam pe lîngă casa noastră, mi se strîngea inima. A luat-o... proprietarul unei fabrici de piele. C. PETRESCU, Î. II 238. În dulapuri vechi de lemn simplu erau cărți vechi legate în piele. EMINESCU, N. 52. Piele crudă = piele de animal jupuită (și conservată prin procedee chimice și fizice). ♦ Blană1. Pe lavițe-așternute cu albe piei de ied Bărbații stau în șiruri. COȘBUC, P. I 161. Pe înserate, se îmbracă pe ascuns într-o piele de urs, apoi încălecă pe cal [și] iese înaintea fecioru-su pe altă cale. CREANGĂ, P. 185. Să nu faci azi ca lupul ce-n pielea cea de oaie Vorbea pe placul turmei să poată s-o jupoaie! BOLINTINEANU, O. 157. Nu vinde pielea ursului din pădure (= nu conta, nu te baza pe un lucru pe care nu-l ai). ◊ (În expr.) Lup în piele de oaie (cu aluzie la lupul din fabulă) = om fățarnic și viclean. – Forme gramaticale: gen.-dat. pielii și (mai rar) pieii.
!piei-róșii (pop.) s. m. pl., art. piéile-róșii (pie-i-)
piéle s. f., g.-d. art. piélii/(la animale) piéii; pl. piei
piei-róșii s. f. pl.
piéle s. f., g.-d. art. piélii, (la animale) piéii; pl. piei
PIEI-RÓȘII s. pl. v. amerindieni (pl.).
PIÉLE s. 1. piele finită = piele tăbăcită; piele tăbăcită = piele finită. 2. blană. (Purta pe el o ~ de urs.)
PIÉLE s. v. membrană, pieliță.
piéle (piéi), s. f.1. Țesut care acoperă corpul animalelor; epidermă. – 2. Pieliță; piele de animal jupuită și prelucrată. – 3. Curea, iuft. – Var. (Mold.) chele. Mr. chiale, megl. chialie. Lat. pĕllem (Pușcariu 1309; Candrea-Dens., 1379; REW 6377), cf. it., port. pelle, prov. pel, fr. peau, sp. piel. Cuvînt de uz general (ALR, I, 3). – Der. pielar, s. m. (meseriaș care prelucrează piei); pielărie, s. f. (mulțime de piei; atelierul, meseria de pielar); pielcea (var. pielcică, pielcuță), s. f. (piele, mai ales de miel), cu suf. -cea (după Candrea-Dens., 1380 și Iordan, Dift., 59, din lat. *pĕllicĕlla); pieliță, s. f. (piele; membrană; ten); pielos, adj. (Trans., neted, alunecos); împielița, vb. (a incarna); împielițat, adj. (îndrăcit, neastîmpărat), în loc de drac împielițat.
PIÉLE piei f. 1) (la om și la animale) Înveliș exterior al corpului. ◊ Pieile-roșii populație autohtonă din America de Nord; amerindieni. Cu (sau în) ~ea goală dezbrăcat complet; nud. A uda până la ~ a uda complet. A lua șapte (sau nouă) piei de pe cineva (sau a-i lua cuiva și ~ea) a stoarce de la cineva tot ce poate da. A-și teme ~ea a se feri de riscuri. A scăpa cu ~ea întreagă a scăpa nevătămat (dintr-o situație complicată). A nu-l mai încăpea pe cineva ~ea (sau a nu-și mai încăpea în ~) a) a fi foarte gras; b) a simți o mare mulțumire sufletească. A-și ieși din ~ a depune supraeforturi peste puteri (pentru a realiza ceva). A rămâne numai cu ~ea a rămâne sărac de tot. A simți pe propria ~ a trece printr-o situație dificilă. A-i face cuiva ~ea tobă (sau burduf) a bate tare pe cineva. A i se face cuiva ~ea de găină (sau de gâscă) a i se încreți cuiva pielea de frig sau de frică. A-și lăsa pe undeva ~ea a muri nu se știe pe unde. A fi numai ~ și oase a fi extrem de slab. A da ~ea popii a deceda. Te mănâncă ~ea? vrei să mănânci bătaie? 2) Înveliș cu păr al unor animale, jupuit (și prelucrat); blană. ~ de urs. ~ de iepure.~ crudă piele de animal jupuită, dar neprelucrată. A vinde ~ea ursului din pădure a conta pe ceea ce nu posedă încă. ~-de-drac țesătură specială de bumbac, tare și rezistentă. 3) Material obținut din învelișul prelucrat al corpului animalelor din care se confecționează obiecte de încălțăminte și de galanterie. ◊ ~ artificială imitație de piele. [G.-D. pielii] /<lat. pellis
Piei-roșii m. pl. numele Indienilor din America de N., astfel numiți, fiindcă își vopsesc corpul cu pământ roșu (coloarea lor adevărată e ca ciocolada).
piele f. 1. membrană ce înfășură corpul omului și al animalelor; 2. piele de animal jupuită și preparată: piele de bou; a da pielea popii, a muri (în vechime se obișnuia, a se da preotului capul și pielea oilor tăiate pentru comândare). [Lat. PELLEM].
péle (est) și pĭele (vest) f., pl. peĭ, pĭeĭ, gen. peliĭ, pĭeliĭ (lat. pĕllis, pele; vgr. pélla, germ. fell; it. pelle, pv. pel, fr. peau, sp. piel, pg. pelle). Membrana care acopere corpu omuluĭ și al multor animale (mamifere, păsărĭ, peștĭ fără solzĭ, reptile). Pele jupuită de pe un animal și lucrată orĭ nu: pele de căprioară. În pelea goală, absolut nud. A da pelea popiĭ, a muri (pin aluz. la un vechĭ obiceĭ de a da popiĭ capu și pelea oiĭ tăĭate p. comîndare). A face cuĭva pe pele, a-l învăța minte făcîndu-l să sufere ceva. A nu încăpea în pele de bucurie, de grăsime, a fi foarte vesel, foarte gras. A răbda în pelea ta, a răbda în tăcere. A-țĭ pune pelea la saramură, a te supune uneĭ marĭ suferințe p. un scop. A intra cuĭva pe supt pele, a i te face foarte simpatic. Pelea draculuĭ, un fel de percalină maĭ groasă din care Jidaniĭ habotnicĭ îșĭ fac halate: a scutura unuĭ Jidan pelea draculuĭ (a-l bate cu bățu).
pĭelár, pĭelăríe, pĭéle, pĭelésc, pĭéliță, V. pel-.
PIEI-ROȘII s. pl. amerindieni (pl.), indieni (pl.). (~ reprezintă populația indigenă din America.)
PIELE s. blană. (Purta pe el o ~ de urs.)
piele s. v. MEMBRANĂ. PIELIȚĂ.
PIELE subst. I. 1. – Ion (BCI II 250); – St., olt. (Sd VI 477). 2. Pieleș s. (Dm); -b., mold. (Sur XXII); Pialeș, I. (17 A IV 289); marital: Pieleșoae, Trufana, mold. (Glos); Pielești s. 3. Pielici, poreclă (Sc). 4. Pieliș, Negrilă (16 A II 84). 5. Pielitul t. 6. Compuse: Chiele-albă (Sd XI 57); Chiale-albă (Băl VI); Chelearsă b. (Sur XI). II. Forme scrise cu e citit ie: 1. Pela b. (Puc). 2. Pelea, Manea, munt. 1636 (17 B II 4; Sd V 480); – Amza, olt. (An Com; Pelești s. (Tis). 3. Pelici (Sd X). 4. Peleș b. (Dm); -ul s. (Bih); cf. însă și Peleș, hidronim cu fonetismul e și vr. peleș „fimbria” (DR I 219). 5. Peliș, mold. 1581 (Sur XIX); -or s., ard. Formele 4 și 5 se pot explica și prin subst. peleș „ciuciur”, „moț”.
a da pielea peste cap expr. (vulg.) a avea parte de necazuri.
a fi numai piele și os expr. (d. femei) a fi slab / sfrijit / firav.
a nu-și mai încăpea în piele de bucurie expr. a fi foarte bucuros.
a se băga pe sub pielea cuiva expr. v. a se băga în sufletul cuiva. (2.)
a se vârî pe sub pielea cuiva expr. a încerca prin toate mijloacele să câștige aprecierea cuiva.
a ști ce-i poate pielea (cuiva) expr. a cunoaște foarte bine profilul moral al cuiva.
a vinde peștele din baltă / pielea ursului din pădure expr. 1. a promite un lucru pe care nu-l ai. 2. a face planuri în legătură cu un lucru care încă nu-ți aparține.
a-i ieși oasele prin piele expr. a fi sfrijit / slăbănog.
a-i intra cuiva pe sub piele expr. a câștiga bunăvoința cuiva prin tot felul de mijloace.
a-i tăbăci (cuiva) pielea expr. (er.d. bărbați) a avea un contact sexual brutal.
a-și teme cojocul / pielea expr. a-i fi (cuiva) teamă să nu pățească ceva; a fi fricos.
care pălăria? / pielea? / pușca mea? expr. care naiba?
când pălăria / pielea mea? expr. când naiba?
cine pălăria / pielea / pușca mea? expr. cine naiba?
cui pălăria / pielea mea? expr. cui naiba?
cum pălăria / pielea mea? expr. cum naiba?
de chichi / Iordan / Iorgu / Madagascar / pamplezir / piele / sanchi expr. de aia, pentru că așa vreau eu.
de unde chilu’ babei / pielea / pălăria mea? expr. de unde naiba?
în pielea altuia expr. în situația altuia.
negustor de fitile de candelă / de piei de cloșcă expr. (peior.) mic afacerist, întreprinzător.
numai oase înșirate / piele și os expr. (d. oameni) slăbănog, sfrijit.
pielea sulii / pulii expr. (obs.) nimic.
scurt în piele expr. (glum.) circumscris, tăiat împrejur.
unde pălăria / pielea mea? expr. unde naiba?
urmașii lui Nicu Piele expr. bandă de hoți.

piele dex

Intrare: piele
piele substantiv feminin
Intrare: Piele
Piele
Intrare: piei-roșii
piei-roșii substantiv masculin plural