piedin definitie

9 definiții pentru piedin

PIÉDIN, piedine, s. n. Totalitatea firelor de urzeală de la capătul unei pânze, care rămân nețesute și se taie când pânza este scoasă de pe războiul de țesut. – Lat. *pedinus.
PIÉDIN, piedine, s. n. (Pop.) Totalitatea firelor de urzeală de la capătul unei pânze, care rămân nețesute și se taie când pânza este scoasă de pe războiul de țesut. – Lat. *pedinus.
piédin (pie-) s. n., pl. piédine
piédin s. n. (sil. pie-), pl. piédine
PIÉDIN s. (TEXT.) (pop.) uruioc, (prin Transilv.) babă, (Ban.) ureznic. (~ la o pânză țesută.)
piédin (-ni), s. m. – Primele fire de urzeală nețesute. – Var. piedin, s. n., chiedin. Mr., megl. piadin. Lat. *pĕdĭnus, de la pĕdem (Candrea, Conv. Lit., XXXVIII, 881-5; Pușcariu 1307; Candrea-Dens., 1378; REW 6354), cf. it. pedano, pedene, penero, sicil. pédinu. Alb. pedim pare să provină din rom. (Jokl, RF, II, 246).
PIEDÍN ~e n. Totalitate a firelor de urzeală care rămân pe stative după tăierea pânzei; uruioc. /<lat. pedinus
pĭédin n., pl. e (alb. pedim, cĭucure, saŭ lat. *pĕdinus, d. pes, pĕdis, picĭor). Vest. Frîmbie, uriĭoc, fire rămase nețesute la capătu uneĭ stofe.
PIEDIN s. (TEXT.) (pop.) uruioc, (prin Transilv.) babă, (Ban.) ureznic. (~ la o pînză țesută.)

piedin dex

Intrare: piedin
piedin substantiv neutru
  • silabisire: pie-