piedicuță definitie

7 definiții pentru piedicuță

PIEDICÚȚĂ, piedicuțe, s. f. Plantă erbacee cu tulpina lungă și târâtoare, cu frunzele mici și dese, cu inflorescența în formă de spic (Lycopodium clavatum). – Piedică + suf. -uță.
PIEDICÚȚĂ, piedicuțe, s. f. Plantă erbacee cu tulpina lungă și târâtoare, cu frunzele mici și dese, cu inflorescența în formă de spic (Lycopodium clavatum). – Piedică + suf. -uță.
PIEDICÚȚĂ, piedicuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui piedică. 2. Plantă erbacee cu tulpina tîrîtoare și cu frunze mărunte și dese terminate printr-un păr fin; crește prin păduri și pășuni umede, în regiunile de munte (Lycopodium clavatum).
piedicúță s. f., g.-d. art. piedicúței; pl. piedicúțe
piedicúță s. f., g.-d. art. piedicúței; pl. piedicúțe
PIEDICÚȚĂ s. (BOT.; Lycopodium clavatum) (pop.) brădișor, (reg.) bunceag, bunget, cornățel, cornișor, piedică, barba-ursului, brânca-ursului, brâul-vântului, brâușorul-vântului, crucea-pământului, iarba-ursului, laba-lupului, laba-ursului, mușchi-de-pământ, părul-porcului, talpa-ursului.
PIEDICUȚĂ s. (BOT.; Lycopodium clavatum) (reg.) brădișor, bunceag, bunget, cornățel, cornișor, piedică, barba-ursului, brînca-ursului, brîul-vîntului, brîușorul-vîntului, crucea-pămîntului, iarba-ursului, laba-lupului, laba-ursului, mușchi-de-pămînt, părul-porcului, talpa-ursului.

piedicuță dex

Intrare: piedicuță
piedicuță substantiv feminin