picui definitie

2 intrări

11 definiții pentru picui

PICUÍ, picuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A picura (2). – Pic1 + suf. -ui.
PICUÍ, picuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A picura (2). – Pic1 + suf. -ui.
PICUÍ, picuiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A picura. (Fig.) Niște zgomote ciudate îi picuiau pe lîngă ureche. POPA, V. 12.
picuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. picuiésc, imperf. 3 sg. picuiá; conj. prez. 3 să picuiáscă
picuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. picuiésc, imperf. 3 sg. picuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. picuiáscă
PICÚI s. v. creastă, creștet, culme, pisc, vârf.
picúi1, picúie, vb. IV (reg.) 1. vârf ascuțit, pisc. 2. (în forma păcui) mică insulă aluvionară în apele Dunării. 3. piatră din care se face cutea (gresia) pentru ascuțit coasa.
picuí2, picuiésc, vb. IV (reg.) 1. a picura. 2. a moțăi, a dormita, a picoti.
picui s. v. CREASTĂ. CREȘTET. CULME. PISC. VÎRF.
picúi, s.m. – (reg.; arh.) Vârf ascuțit, pisc, deal țuguiat, creastă. ♦ (top.) Picui, deal în Oncești, Vadu Izei, Valea Stejarului (Vișovan, 2005) și Suciu de Jos (Vișovan, 2008). – Lat. *piculeus (MDA).
Picoș, -el, Picui, -ești, Picul v. Pica 1, 3-5.

picui dex

Intrare: picui
picui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: Picui
Picui