picta definitie

21 definiții pentru picta

PICTÁ, pictez, vb. I. Tranz. 1. A reprezenta o imagine, un model etc. pe pânză, pe carton, pe sticlă etc., cu ajutorul pensulei și al culorilor; a zugrăvi. ♦ Absol. A se ocupa cu pictura (1), a practica pictura. ♦ A acoperi sau a împodobi cu picturi (2) un obiect, un material. ♦ Refl. (Fam. și depr.; despre femei) A se farda (exagerat). 2. Fig. A caracteriza (sugestiv), a înfățișa (plastic) prin cuvinte, într-o operă literară, ființe, situații, întâmplări; a descrie, a zugrăvi. – Din pictor și pictură (derivat regresiv).
PICTÁ, pictez, vb. I. Tranz. 1. A reprezenta o imagine, un model etc. pe pânză, pe carton, pe sticlă etc., cu ajutorul pensulei și al culorilor; a zugrăvi. ♦ Absol. A se ocupa cu pictura (1), a practica pictura. ♦ A acoperi sau a împodobi cu picturi (2) un obiect, un material. ♦ Refl. (Fam. și depr.; despre femei) A se farda (exagerat). 2. Fig. A caracteriza (sugestiv), a înfățișa (plastic) prin cuvinte, într-o operă literară, ființe, situații, întâmplări; a descrie, a zugrăvi. – Din pictor și pictură (derivat regresiv).
PICTÁ, pictez, vb. I. Tranz. A reprezenta prin culori o ființă, un obiect, un peisaj etc. pe hîrtie, pe pînză, pe pereți etc.; a zugrăvi. În definitiv, nu văd de ce nu ai putea picta aceste tablouri? CAMIL PETRESCU, N. 106. ♦ Fig. A înfățișa plastic prin cuvinte; a descrie. Cu mult simț al adevărului istoric autorul pictează figura bătrînului muncitor.
pictá (a ~) vb., ind. prez. 3 picteáză
pictá vb., ind. prez. 1 sg. pictéz, 3 sg. și pl. picteáză
PICTÁ vb. a zugrăvi, (înv. și pop.) a scrie, (Transilv.) a pingăli, (înv.) a pictura, a zografisi. (A ~ un tablou; a ~ un aspect din natură.)
PICTÁ vb. v. descrie, expune, farda, înfățișa, machia, prezenta, reda, vopsi, zugrăvi.
PICTÁ vb. I. tr. A zugrăvi, a înfățișa în culori, pe pânză, pe zid etc. o ființă, un peisaj etc. [Cf. lat. pictum < pingere].
PICTÁ vb. tr. a executa o pictură. (< pictură)
pictá (pictéz, pictát), vb. – A zugrăvi, a face o pictură. Lat. *pictare (sec. XIX), dubletul lui păta. – Der. pictor, s. m. din lat. pictor (sec. XIX); pictură, s. f., după it. pittura; pictural, adj., din fr. pictural.
A PICTÁ ~éz 1. tranz. 1) (tablouri, portrete, peisaje etc.) A reprezenta în imagini cu ajutorul pensulei și al culorilor; a zugrăvi. 2) (suprafețe) A acoperi cu imagini, împodobind. 3) fig. (personaje, situații, întâmplări) A descrie în cuvinte cu maximă expresivitate; a zugrăvi. 2. intranz. A se ocupa cu pictura; a practica pictura. /Din pictor, pictură
pictà v. a reprezenta un obiect prin linii și prin colori: a picta un peizaj, un om.
*pictéz v. tr. (d. lat. pictum, supinu luĭ pingere, a picta, din răd. pig, pag, pug, fig, care înseamnă a înfige și de unde vine și deping, împing, împung, înfig). Reprezent pin colorĭ, zugrăvesc: a picta o persoană, un peizaj. V. boĭesc.
PICTA vb. a zugrăvi, (înv. și pop.) a scrie, (Transilv.) a pingăli, (înv.) a pictura, a zografisi. (A ~ un tablou; a ~ un aspect din natură.)
picta vb. v. DESCRIE. EXPUNE. FARDA. ÎNFĂȚIȘA. MACHIA. PREZENTA. REDA. VOPSI. ZUGRĂVI.
Corybas pictus Rchb. f. (syn. Corysanthes picta Lindl.). Specie cu flori roșii-închis, petala exterioară impară, concavă, spre vîrf lățindu-se, bilobată, petalele exterioare pare, filamentoase, lungi de 8 cm, labelul îndoit, Ia bază cu 2 pinteni scurți, în față lățite, puțin bilobate, dentate. Tulpină scurtă. Frunză ovat-cordiformă cu vîrf ascuțit, nervuri roșii.
Dieffenbachia picta Schott. Specie cu frunze de culori variabile, cu pete și striuri, argintii și crem, atît de-a lungul nervurilor cît și între nervuri; sînt lat-ovat-lanceolate cu lamina cordiformă la bază și de cîteva ori mai mare decît pețiolul. Tulpină cca 95 cm înălțime.
Gaillardia pulchella Foug. (syn. G. bicolor Lam.; G. picta hort.). Specie care înflorește vara-toamna. Flori reunite în calatidii terminale, înconjurate de un involucru alcătuit din cîteva rînduri de foliole liniar-lanceolate, păroase; flori radiale tridentate, cu partea inferioară roșu-purpur, iar cea superioară galbenă, cele centrale tubuloase, la început galbene-oranj apoi maro-închis. Frunze liniar-lanceolate, alterne, sesile. Tufă, cca 50 cm înălțime, pubescentă. Se cultivă ca plantă anuală, bienală sau perenă.
Maxillaria picta Hook. Specie care înflorește iarna-primăvara. Flori (petale galbene sau albe-gălbui cu dungi roșii-maronii, label trilobat, alb sau alb-gălbui cu pete roșii) lung-pedunculate. Frunze cu vîrf bont, cca 26-28 cm lungime.
Schismatoglottis picta Schott. Specii ale căror frunze au lamina ovat-cordiformă, pînă la 30 cm lungime și 12 cm lățime, verde-proaspăt, între nervuri dungi albastre-albicioase. Plantă cu rizom, pețioli 30 cm lungime, verzi-mat.
picta, pictez I v. t. (friz.) a încerca să oprească sângele dintr-o tăietură, cu creion de sublimat. II v. r. (peior.d. femei) a se farda exagerat.

picta dex

Intrare: picta
picta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: Dieffenbachia picta
Dieffenbachia picta   nomenclatura binară
Intrare: Maxillaria picta
Maxillaria picta   nomenclatura binară
Intrare: Schismatoglottis picta
Schismatoglottis picta   nomenclatura binară