picoteală definitie

8 definiții pentru picoteală

PICOTEÁLĂ, picoteli, s. f. Faptul de a picoti; starea celui care picotește; moțăială, somnolență. – Picoti + suf. -eală.
PICOTEÁLĂ, picoteli, s. f. Faptul de a picoti; starea celui care picotește; moțăială, somnolență. – Picoti + suf. -eală.
PICOTEÁLĂ s. f. Moțăială, piroteală. Omului... îi vine intîi o picoteală și apoi o nesăbuită poftă de a dormi. PAMFILE, CER. 100.
picoteálă s. f., g.-d. art. picotélii; pl. picotéli
picoteálă s. f., g.-d. art. picotélii; pl. picotéli
PICOTEÁLĂ s. v. ațipire.
picoteálă f., pl. elĭ. Vest. Acțiunea de a picoti.
PICOTEA s. ațipeală, ațipire, dormitare, moțăială, moțăire, moțăit, moțăitură, picotire, piroteală, pirotire, somnolență, toropeală, (rar) somnie, (reg.) picuială, pioceală, sonmoreală, (Mold.) clipoceală, clipocire, (prin Munt.) pircoteală, pircotit, (înv.) somnoroșie. (Stare de ~.)

picoteală dex

Intrare: picoteală
picoteală substantiv feminin