picon definitie

12 definiții pentru picon

PICÓN, picoane, s. n. Parte a ciocanului de abataj constituită dintr-o bară cilindrică de oțel cu vârful ascuțit sau lat, care servește la ruperea sau la dislocarea rocilor șpiț2; p. gener. ciocan de abataj. – Din it. piccone.
PICÓN, picoane, s. n. Parte a ciocanului de abataj constituită dintr-o bară cilindrică de oțel cu vârful ascuțit sau lat, care servește la ruperea sau la dislocarea rocilor șpiț2; p. gener. ciocan de abataj. – Din it. piccone.
PICÓN, picoane, s. n. Piesă de oțel cu vîrful ascuțit sau lat, care, primind lovitura pistonului ciocanului de abataj, despică sau rupe un material.
picón s. n., pl. picoáne
picón s. n., pl. picoáne
PICÓN s. (TEHN.) pic, pichamăr, (reg.) ștecaiz.
PICÓN s.n. Instrument pentru sfărâmat ziduri, stânci etc.; pichamăr; (spec.) piesă la un ciocan de abataj. [Pl. -oane, (s.m.) -oni. / < it. piccone].
PICÓN s. n. piesă a unui ciocan pneumatic, tijă ascuțită la vârf, pentru despicarea, dislocarea sau sfărâmarea rocilor, zidurilor etc. (< it. piccone)
PICÓN ~oáne n. Piesă componentă a ciocanului de abataj, constând dintr-o bară de oțel ascuțit la vârf, care sfărâmă materialele dure. /<it. piccone
PICON s. (TEHN.) pic, pichamăr, (reg.) ștecaiz.
PICON [pikõ], Gaëtan (1915-1976), critic literar și eseist francez. Sinteze („Panorama noii literaturi franceze”), monografii („Lectura lui Proust”, „André Malraux”). Eseuri („Scriitorul și umbra sa”, „Admirabilul cutremur al timpului”).
PICON SALAS, Mariano (1901-1965), prozator și eseist venezuelan. Diplomat. Lucrări de critică literară („Studii de literatură venezuelană”). Povestiri autobiografice („Călătorie în zori”); eseuri („De la Conquista la independență”, „La răscrucea a trei lumi”).

picon dex

Intrare: picon (pl. picoane)
picon pl. picoane substantiv neutru
Intrare: picon (pl. piconi)
picon pl. piconi