PÍCNIC, picnicuri, s. n. Masă (și petrecere) comună (în aer liber), de obicei cu contribuția fiecărui participant. [Acc. și: picníc] – Din fr. pique-nique.

PÍCNIC, picnicuri, s. n. (Livr.) Masă (și petrecere) comună (în aer liber), de obicei cu contribuția fiecărui participant. [Acc. și: picníc] – Din fr. pique-nique.

PICNÍC, picnicuri, s. n. (Franțuzism) Masă comună (în aer liber) cu contribuția fiecărui participant. Acolo sînt baluri, cluburi, e teatru, e picnic. PANN, la CADE.

pícnic/picníc s. n., pl. pícnicuri/ picnícuri

pícnic/picníc s. n., pl. pícnicuri/picnícuri

PÍCNIC s.n. Masă, petrecere (în aer liber) cu contribuția tuturor participanților. [< engl. picnic, cf. fr. pique-nique].

PÍCNIC, -Ă adj. (Biol.) Picnomorf. [< fr. pycnique].

PÍCNIC/PICNÍC s. n. masă rece în aer liber (la iarbă verde) cu contribuția tuturor participanților. (< fr. pique-nique)

PICNÍC ~uri n. Masă luată în comun la aer liber. [Acc. și pícnic] /<fr. pique-nique

picnic n. masă unde fiecare își plătește partea sa: în oraș sunt baluri, cluburi, e teatru, e picnic PANN (= fr. pique-nique).

*picníc n., pl. e (fr. pique-nique, de unde vine și engl. picnic). Petrecere în care fiecare îșĭ plătește consumațiunea saŭ șĭ-o aduce de acasă.