pichet definitie

35 definiții pentru pichet

PICHÉT3, (I) pichete, s. n., (II) picheți, s. m. I. S. n. 1. Subunitate însărcinată cu asigurarea securității trupelor aflate în marș sau în staționare. 2. (Adesea urmat de determinarea „de grăniceri”) Subunitate însărcinată în trecut cu paza unui sector al frontierei. ♦ Clădire în care își avea sediul această subunitate. 3. Corp organizat (de militari sau de civili) însărcinat cu apărarea sau cu paza unui obiectiv important, cu stingerea incendiilor într-o întreprindere etc. ♦ (În sintagma) Pichet de grevă = grup de greviști care stau la poarta întreprinderii lor pentru a preveni pe cei din afară despre declanșarea grevei și pentru a împiedica pătrunderea în întreprindere a spărgătorilor de grevă. II. S. m. Țăruș de lemn sau de metal care se înfige în pământ pentru a marca un punct al unei alinieri sau al unui traseu, locul unde urmează să fie plantat un puiet de arbore etc. – Din fr. piquet, germ. Pikett, rus. piket.
PICHÉT1 s. n. Numele unui joc de cărți care se joacă (în două persoane) cu treizeci și două de cărți. – Din fr. piquet.
PICHÉT2 s. n. Țesătură deasă de bumbac, de mătase sau din fibre sintetice, făcută cu două urzeli diferite, dintre care cea de la suprafață formează un desen (geometric) în relief. – Din fr. piqué.
PICHÉT3, (I) pichete, s. n., (II) picheți, s. m. I. S. n. 1. Subunitate însărcinată cu asigurarea securității trupelor aflate în marș. 2. (Adesea urmat de determinarea „de grăniceri”) Subunitate însărcinată în trecut cu paza unui sector al frontierei. ♦ Clădire în care își avea sediul această subunitate. 3. Grup organizat (de militari sau de civili) însărcinat cu apărarea sau cu paza unui obiectiv important, cu stingerea incendiilor într-o întreprindere etc. ♦ (În sintagma) Pichet de grevă = detașament de muncitori greviști care stau de gardă la poarta întreprinderii lor pentru a preveni pe muncitorii din afară despre declanșarea grevei și pentru a împiedica pătrunderea în întreprindere a spărgătorilor de grevă. II. S. m. Țăruș de lemn sau de metal care se înfige în pământ pentru a marca un punct al unei alinieri sau al unui traseu, locul unde urmează să fie plantat un puiet de arbore etc. – Din fr. piquet, germ. Pikett, rus. piket.
PICHÉT1 s. n. Numele unui joc de cărți care se joacă (în două persoane) cu treizeci și două de cărți. – Din fr. piquet.
PICHÉT2 s. n. Țesătură deasă de bumbac, de mătase sau din fibre sintetice, făcută cu două urzeli diferite, dintre care cea de la suprafață formează un desen (geometric) în relief. – Din fr. piqué.
PICHÉT1 s. m. Numele unui joc de cărți. Nu era zi în care să nu fi jucat... cel puțin șase-șapte partide de pichet. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 34. Petrecerea întreruptă pentru o clipă își urmă cursul mai departe: care jucau maus, care preferans, care pichet. HOGAȘ, H. 84.
PICHÉT3, picheți, s. m. Țăruș de lemn care se înfige în pămînt pentru a marca un punct al unei alinieri ori al unui traseu, sau locul unde urmează să fie plantat un puiet de pom, de arbore etc.
PICHÉT4, pichete, s. n. 1. Clădire în care este instalat sediul, la graniță, al unei subunități de grăniceri. în fața pichetului de grăniceri se alcătuiau în fiecare dimineață echipele – poștele – de hamali pentru încărcarea vapoarelor acostate la chei. BART, E. 288. Vedem o scenă în care ostașii romani dau foc cu torțele la niște colibe făcute de scînduri... Ai zice că vezi pe columnă pichete de ale grănicerilor romini, din insulele Dunării. ODOBESCU, S. II 280. 2. Subunitate de soldați grăniceri care are misiunea de a păzi frontiera unei țări într-un anumit punct. îi cerea colonelului să-i mai dea încă vreo cîteva pichete de pază. CAMIL PETRESCU, O. II 487. 2. (În expr.) Pichet de grevă = detașament de muncitori greviști, care stau de gardă la poarta întreprinderilor, pentru a informa pe muncitorii din afară despre declararea grevei și pentru a împiedica vreo agresiune din partea spărgătorilor de grevă. Ne hotărîserăm să facem pichete de grevă. Era rîndul meu. Am plecat, pe seară, de acasă. DEMETRIUS, C. 45. – Pl. și: (învechit) picheturi (BĂLCESCU, O. I 37).
PICHÉT2 s. n. Țesătură deasă de bumbac sau de mătase, făcută cu două urzeli diferite, dintre care cea de Ia suprafață formează un desen în relief (romburi, dungi etc.). Călca ușor în virful picioarelor, mîndru, într-o bluză de pichet albă. BART, E. 70. Banul îmbrăcat în anteriu de sevai subțire cu o libadea de pichet alb pe deasupra. ședea în pridvorul (balconul) casei. FILIMON, C. 144.
pichét1 (țăruș) s. m., pl. pichéți
pichét2 (joc de cărți, țesătură) s. n.
pichét3 (unitate militară) s. n., pl. pichéte
pichét (țăruș) s. m., pl. pichéți
pichét (joc de cărți, țesătură) s. n.
pichét (subunitate militară, detașament) s. n., pl. pichéte
PICHÉT s. (înv.) posadă. (~ de graniță.)
PICHÉT s.m. Țăruș de lemn folosit pentru a marca un punct (la o aliniere, pe un traseu etc.). [< fr. piquet].
PICHÉT1 s.n. Țesătură de bumbac cu două urzeli diferite. [Pl. -turi, -te. / < fr. piqué].
PICHÉT2 s.n. Numele unui joc de cărți. [< fr. piquet].
PICHÉT3 s.n. 1. (În trecut) Punct întărit la frontiera unei țări unde stă de pază un detașament de grăniceri. ♦ Mic detașament de soldați destinat să fie folosit în primul rând în caz de pericol. ◊ Pichet de incendiu = subunitate de pompieri organizată în cadrul unei instituții sau întreprinderi. 2. Pichet de grevă = detașament de muncitori greviști, care, stând la poarta întreprinderilor, previn pe muncitorii din afară de declararea grevei și împiedică pe spărgătorii de grevă să acționeze. [Pl. -te, -turi. / < fr. piquet, cf. germ. Pikett].
PICHÉT4 s.n. Rachiu de drojdie îndoit cu apă. ♦ (p. ext.) Vin de calitate proastă, contrafăcut. [< fr. piquette].
PICHÉT3 I. s. n. 1. (în trecut) punct întărit la frontiera unei țări unde stă de pază un detașament de grăniceri. ◊ mic detașament de soldați destinat să fie folosit în primul rând în caz de pericol. o~ de incendiu = subunitate de pompieri organizată în cadrul unei instituții sau întreprinderi. 2. ~ de grevă = detașament de greviști, care, stând la poarta întreprinderilor sau a instituțiilor, previn pe cei din afară de declararea grevei și împiedică pe spărgătorii de grevă să acționeze. II. s. m. țăruș de lemn pentru a marca un punct (pe un traseu etc.). (< fr. piquet, germ. Pikett, rus. piket)
PICHÉT1 s. n. țesătură deasă cu două urzeli diferite, cu desene în relief. (< fr. piqué)
PICHÉT2 s. n. numele unui joc de cărți care se joacă (în doi) cu 32 de cărți. (< fr. piquet)
PICHÉT4 s. n. rachiu de drojdie îndoit cu apă. ◊ vin de calitate proastă. (< fr. piquette)
PICHÉT4 ~ți m. Țăruș înfipt în pământ pentru a marca ceva (un traseu, locul de plantare a unui arbore etc.). /<fr. piquet, germ. Pikett, rus. piket
PICHÉT1 n. Joc de cărți în care se consideră câștigător acel participant care adună mai multe cărți de aceeași culoare sau valoare. /<fr. piquet
PICHÉT2 ~e n. 1) Subunitate militară care asigură securitatea trupelor în marș. 2) Subdiviziune de grăniceri însărcinată cu paza unui sector de frontieră. ◊ ~ de incendiu grup de pompieri într-o întreprindere. ~ de grevă grup de muncitori greviști de la o întreprindere care veghează la poartă, ca să preîntâmpine acțiunile spărgătorilor de grevă. /<fr. piquet, germ. Pikett, rus. piket
PICHÉT3 ~uri n. 1) Țesătură deasă (de bumbac), mai ales de culoare albă, cu dungi înguste în relief pe una din fețe, folosită pentru confecționarea obiectelor de îmbrăcăminte ușoară (pentru femei și copii). 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<fr. piqué
pichet n. 1. mic detașament de soldați; 2. joc cu 32 de cărți. [Rus. PIKETŬ, (din fr. piquet)].
pichet n. un fel de materie de pânză. [Rus. PIKETŬ (din fr. piqué)].
1) pichét n., pl. urĭ și e (rus. pikét, îld. piké, d. fr. piqué, care vine d. piquer, a împunge [cu acu, de ex.]). Un fel de pînză de bumbac compusă din doŭă țesăturĭ aplicate una pe alta și unite pin împunsăturĭ (fr. piqué) care formează pe o parte niște desemne de ordinar pătrate, ĭar pe cea-laltă parte niște firicele micĭ care-ĭ daŭ un aspect mițos.
2) *pichét n., pl. e (fr. piquet, par, țăruș, d. rus. pikét și bekét, turc. beket). Baracă (căsuță) în care staŭ de pază soldațiĭ la frontieră. (Pop. bechet). Mic număr de soldațĭ gata să pornească la primu ordin: pichetu de incendiŭ. Un joc cu 32 de cărțĭ între 2, 3 saŭ patru inșĭ.
PICHET s. (înv.) posadă. (~ de graniță.)

pichet dex

Intrare: pichet (pl. -ți)
pichet pl. -ți substantiv masculin
Intrare: pichet (pl. -e)
pichet pl. -e substantiv neutru
Intrare: pichet (pl. -uri)
pichet pl. -uri