picătoare definitie

2 intrări

17 definiții pentru picătoare

PICĂTOÁRE, picătoare, s. f. (Înv. și reg.) Pipetă. – Pica1 + suf. -ătoare.
PICĂTÓR s. n. Tub de sticlă cu un capăt îngustat și cu celălalt prevăzut cu un tub de cauciuc, care servește la administrarea unei soluții (medicamentoase) în picături. – Pica1 + suf. -ător.
PICĂTOÁRE, picătoare, s. f. (Fam.) Pipetă. – Pica1 + suf. -ătoare.
PICĂTÓR, picătoare, s. n. Tub de sticlă cu un capăt îngustat și cu celălalt prevăzut cu un tub de cauciuc, care servește la administrarea unei soluții (medicamentoase) în picături. – Pica1 + suf. -ător.
PICĂTÓR, picătoare, s. n. Tub de sticlă, subțiat la un capăt și prevăzut la celălalt cu o mică pară «de cauciuc pentru a-l putea umple și goli, numărînd picăturile de medicament lichid (introduse în ochi, urechi etc.); pipetă.
picătoáre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. picătórii; pl. picătóri
!picătór s. n.
picătoáre (pipetă) s. f., g.-d. art. picătórii; pl. picătóri
picătór (pipetă) s. n., pl. picătoáre
PICĂTOÁRE s. v. pipetă.
PICĂTÓR ~oáre n. fam. Instrument pentru picurarea unui lichid, constând dintr-un tub mic de sticlă subțiat la un capăt și prevăzut la celălalt capăt cu o pompă de cauciuc; pipetă. /a pica + suf. ~tor
picătoáre s.f. 1. (înv. și reg.) vas de tuci, de lut care se pune sub grătar sau sub frigare ca să se scurgă în el grăsimea. 2. (pop. și fam.) pipetă. 3. (reg.) praștie.
picătoare f. vas de copt, de fript.
picătoáre f., pl. orĭ. Picurătoare.
picurătoáre f., pl. orĭ. Șip orĭ pipetă din care nu poate curge medicamentu de cît picătură cu picătură. – Și picătoare (d. a pica).
PICĂTOARE s. pipetă, (rar) picuar.
picătoare, picătoare s. f. pipetă

picătoare dex

Intrare: picătoare
picătoare substantiv feminin
picătoare
Intrare: picător
picător substantiv neutru