picățea definitie

2 intrări

12 definiții pentru picățea

PICĂȚEÁ, -ÍCĂ, picățele, s. f. 1. (La pl.) Desen format din puncte sau din suprafețe geometrice de dimensiuni mici, repetate simetric pe o țesătură de altă culoare; (și la sg.) fiecare dintre aceste elemente ale desenului. ◊ Expr. (Fam. sau glumeț) (Nostim și) cu picățele = (despre oameni) plin de haz; atrăgător, picant. 2. (Pop.) Picătură (1) mică dintr-un lichid, dintr-o materie topită (și nesolidificată) etc. – Picat2 + suf. -ea, -ică.
PICĂȚEÁ, -ÍCĂ, picățele, s. f. 1. (La pl.) Desen format din puncte sau din suprafețe geometrice de dimensiuni mici, repetate simetric pe o țesătură de altă culoare; (și la sg.) fiecare dintre aceste elemente ale desenului. ◊ Expr. (Fam. sau glumeț) (Nostim și) cu picățele = (despre oameni) plin de haz; atrăgător, picant. 2. (Pop.) Picătură (1) mică dintr-un lichid, dintr-o materie topită (și nesolidificată) etc. – Picat2 + suf. -ea, -ică.
PICĂȚÉLE s. f. pl. Mici desene (dispuse regulat) pe o țesătură de altă culoare. Rochie cu picățele. Fig. Pe poale.. Cîteva picățele de ceară. DELAVRANCEA, O. II 276. ◊ Expr. (Despre persoane; familiar, glumeț) Nostim și cu picățele = plin de haz; atrăgător, picant.
picățeá/picățícă (pop., fam.) s. f., art. picățeáua/picățíca, g.-d. art. picățélei; pl. picățéle, art. picățélele
picățeá/picățícă s. f., pl. picățéle
PICĂȚEÁ s. bobiță, (pop.) puchițea, pui, (reg.) brobință. (~ pe un material textil.)
PICĂȚEÁ ~éle f. mai ales la pl. Punct sau altă figură mică imprimată (simetric) pe suprafața unei țesături de altă culoare. ◊ Nostim și cu ~ele plin de haz; cu umor. [Var. picățică] /picat + suf. ~ea
picățél, -éa, picățícă, s.m. și f. 1. (s.m. și f.; înv. și pop.) picătură mică dintr-un lichid, dintr-o materie topită (și solidificată); (fig.) copil mic. 2. (s.m. și f. pl., pop.) desen din puncte mici dispuse regulat pe un fond de altă culoare; puchiței, buline, bobițe. 3. (s.f. pl., reg.) minciunele, uscățele. 4. (s.f., reg.) grădină la marginea satului.
picățele n. pl. puncte și flori colorate pe o stofă: stambă albă cu picățele roșii. [V. pică, bibilică].
picățéle f. pl. (d. inuzitatu picățea saŭ -ícă, d. picat, a pica, a face să cadă picăturĭ saŭ stropĭ, și, pin urmare, a orna cu picăturĭ, care pot fi colorate). Fam. Micĭ și numeroase puncte pe o stofă saŭ pe niște pene, ca la bibilică. V. puchițeĭ.
PICĂȚEA s. bobiță, (pop.) puchițea, pui, (reg.) brobință. (~ pe un material textil.)
nostim și cu picățele expr. (glum.) hazliu, simpatic, atrăgător.

picățea dex

Intrare: picățea
picățea substantiv feminin
picățică substantiv feminin
Intrare: picățel
picățel