pianoforte definitie

9 definiții pentru pianoforte

PIANOFÓRTE, pianoforte, s. n., adv. 1. S. n. (Înv.) Pian (1). 2. Adv. (în forma piano-forte; indică modul de executare a unei lucrări muzicale) în mod brusc de la piano la forte. – Din it. pianoforte.
PIANOFÓRTE, pianoforte, s. n. (Rar) Pian (1). – Din it. pianoforte.
pianofórte (pian) (înv.) (pia-) s. n.
pianofórte s. n. (sil. pia-), pl. pianofórte
PIANOFÓRTE s. v. pian.
PIANOFÓRTE s.n. Pian. [< it. pianoforte].
*pianofórte n. Nume italian al pianuluĭ, pron. pĭanoforte.
pianoforte s. v. PIAN.
piano-forte (cuv. it. „încet-tare”) sau forte-piano. 1. Nume italian dat primului instr. cu taste* și coarde lovite, la care se putea obține gradarea nuanțelor de la piano la forte prin simpla diferență de presiune a degetelor asupra tastelor. Prin abreviere s-a ajuns la cuvântul piano (pian*). 2. Indicație dinamică* prin care se cere o trecere bruscă de la piano* la forte*. Abrev.: pf. V. forte (fp).

pianoforte dex

Intrare: pianoforte
pianoforte substantiv neutru
  • silabisire: pia-