pianină definitie

10 definiții pentru pianină

PIANÍNĂ, pianine, s. f. Pian (1) de proporții și de sonoritate reduse, care are cutia de rezonanță în formă de paralelipiped și coardele dispuse vertical. – Din germ. Pianino.
PIANÍNĂ, pianine, s. f. Pian (1) de proporții și de sonoritate reduse, care are cutia de rezonanță în formă de paralelipiped și coardele dispuse vertical. – Din germ. Pianino.
PIANÍNĂ, pianine, s. f. Pian mai mic, avînd cutie dreptunghiulară și coardele așezate în poziție verticală. Aristia îi cumpără a doua zi o pianină neagră și o sfătui să o puie în colțul dintre perete și ușă. CAMIL PETRESCU, O. I 417. Se așeză la vechea ei pianină și-și arătă talentul în cîteva bucăți din Chopin și din Schumann. VLAHUȚĂ, O. A. III 54.
pianínă (pi-a-) s. f., g.-d. art. pianínei; pl. pianíne
pianínă s. f. (sil. pi-a-), g.-d. art. pianínei; pl. pianíne
PIANÍNĂ s.f. Pian mai mic care are coardele așezate vertical. [Pron. pia-. / < fr., it. pianino, germ. Pianino].
PIANÍNĂ s. f. pian1 mai mic având cutia de rezonanță și coardele așezate vertical. (< germ. Pianino, it. pianino)
PIANÍNĂ ~e f. Instrument muzical de percuție asemănător pianului, dar de dimensiuni mult mai mici și cu coardele dispuse vertical. A cânta la ~. /<germ. Pianino
pianină f. piano mic.
*pianín n., pl. e (fr. pianino, d. it. pianino, dim. d. piano, încet, liniștit). Pian maĭ mic cu coardele și lada în pozițiune verticală. – Și pianínă, f., pl. e.

pianină dex

Intrare: pianină
pianină substantiv feminin
  • silabisire: pi-a-