PÍA MÁTER s. f. Membrană vasculară fină care aderă la suprafața creierului și a măduvei spinării, constituind cel mai profund dintre învelișurile creierului. [Pr.: pi-a] – Din lat. pia mater.

PIA MÁTER s. f. Membrană vasculară fină care aderă la suprafața creierului și a măduvei spinării, constituind cel mai profund dintre învelișurile creierului. [Pr.: pi-a] – Din lat. pia mater.

pía máter s. f., g.-d. art. píei máter

pia máter s. f. (sil. pi-a), g.-d. art. piei máter

piamáter s. n.

PIAMÁTER s.f. Meningele intern, constând dintr-un plex de vase sanguine. [Pron. pi-a-. / cf. fr. pia-mater, it. pia madre, lat. pia mater].

PÍA MÁTER s. f. meningele intern, constând dintr-un plex de vase sangvine. (< lat. pia mater, mamă pioasă)

píŭă f., pl. pive (lat. *pilla, din pilula, dim. d. pila, piŭă, din [*pinsla, d. pínsere, a pisa], de unde s’a făcut piă [Cant.] și pio [Biblia 1688], apoĭ piŭă [după ziŭă, steaŭă]. În forma rară pivă și’n pl. pive, v s’a desvoltat ca și’n mădúvă, din *mădúŭă. Forma pmt. *pilă [ca oală] se vede’n împilez. V. pisez). Vas gros de lemn orĭ de metal în care se pisează cu pisălogu (V. piuliță, havan, găvan, mojar). Mortier, săcăluș, tun scurt și gros (Vechĭ). Mașină de bătut (de îndesat) postav grosolan (numită și dîrstă și ștează). Fabrică de asemenea postav. Gaură făcută într’un butuc orĭ într’o peatră ca să înțepeneștĭ în ĭa o cruice ș. a. A te pune piŭă, a te ghemui așa în cît altu să poată pune picĭoru pe tine ca să sară dincolo. A te pune piŭă p. cineva, a te expune să suferĭ în locu luĭ. A bate apa’n piŭă, a munci fără folos. – În Ml. pl. și piĭ (rev. I. Crg. 7, 264), la Hațeg și pie (Gr. S. 1937, 144 și 177).

PIAMÁTER (loc. lat. mamă pioasă) subst. (ANAT.) Membrană fină, transparentă, bogat vascularizată, aderentă la suprafața creierului și a măduvei spinării, care acoperă toată suprafața externă a nevraxului; cea mai profundă dintre cele trei foițe care alcătuiesc meningele.

Pia, Piescu v. Olimpie 5.