pișicher definitie

14 definiții pentru pișicher

PIȘICHÉR, -Ă, pișicheri, -e, s. m. și f. (Fam.; adesea adjectival) Om șiret, priceput la șmecherii; sforar, șarlatan. – Din tc. pișekâr.
PIȘICHÉR, pișicheri, s. m. (Fam.; adesea adjectival) Om șiret, priceput la șmecherii; sforar, șarlatan. – Din tc. pișekâr.
PIȘICHÉR, pișicheri, s. m. Om șiret, priceput la șmecherii, la învîrteli; șarlatan, sforar. Unii îl făceau pișicher, papugiu. DELAVRANCEA, S. 24. Mare pișicher! Strajnic prefect ar fi ăsta! CARAGIALE, O. I 133. ◊ (Adjectival) Dar un turc, mai pișicher, Se oprea cam lîngă el Și. din gură mi-i vorbea, Și cu bani mi-l ispitea. TEODORESCU, P. P. 575.
!pișichér (fam.) adj. m., s. m., pl. pișichéri; adj. f., s. f. pișichéră, pl. pișichére
pișichér s. m., adj. m., pl. pișichéri
PIȘICHÉR adj. v. șiret, șmecher, viclean.
PIȘICHÉR s. v. escroc, hoț, impostor, înșelător, pungaș, șarlatan, șnapan.
pișichér (pișichéră), adj. – Viclean, șiret. Tc. pișkiar „chelner, ospătar” (Tiktin; Candrea); pentru semantism, cf. papugiu. Der. din tc. pișekiar „scamator” (Șeineanu, II, 296) este și ea posibilă. – Der. pișicherlîc, s. n. (potlogărie, escrocherie).
PIȘICHÉR ~i m. Persoană șireată, pricepută la șmecherii; șmecher. /<turc. pișekâr
pișicher a. și m. șiret: dalei, puiu de pișicher! POP. [Turc. PIŠEKIAR, dibaciu (lit. care practică un meșteșug)].
pișichér m. (turc. pers. pișekiar, meseriaș, maestru la jocu cu aruncarea cupelor, d. pișe, artă, și kiar, care face. V. becher). Fam. Șiret, șmecher, șarlatan. V. ischĭuzar.
pișicher adj.v. ȘIRET. ȘMECHER. VICLEAN,
pișicher s. v. ESCROC. HOȚ. IMPOSTOR. ÎNȘELĂTOR. PUNGAȘ. ȘARLATAN. ȘNAPAN.
pișicher, pișicheri s. m. om glumeț / poznaș

pișicher dex

Intrare: pișicher (s.m.)
pișicher substantiv masculin
Intrare: pișicher (adj.)
pișicher adjectiv