PHI interj. (Fam.; adesea pronunțat cu „i” prelungit) Exclamație care exprimă: a) bucurie, mulțumire, încântare; b) mirare, surpriză; dezaprobare; c) repulsie, dezgust. [Var.: phiu, pi interj.] – Onomatopee.

PHIU interj. v. phi.

PI1 interj. (De obicei repetat) Exclamație cu care se cheamă puii, găinile sau rațele (la mâncare). – Onomatopee.

PI2 interj. v. phi.

PI4, pi, s. m. Numele celei de-a șaisprezecea litere din alfabetul grecesc (π), corespunzătoare literei românești p; sunet notat cu această literă. – Din ngr. pi, fr. pi.

PI3 s. m. invar. Simbol matematic (π) reprezentând raportul dintre perimetrul unui cerc și diametrul aceluiași cerc, egal cu circa 3,14. – Din ngr., fr. pi.

PHI interj. (Fam.; adesea pronunțat cu „i” prelungit) Exclamație care exprimă: a) bucurie, mulțumire, încântare; b) mirare, surpriză; dezaprobare; c) repulsie, dezgust. [Var.: phiu, pi interj.] – Onomatopee.

PHIU interj. v. phi.

PI1 interj. (De obicei repetat) Exclamație cu care se cheamă puii, găinile sau rațele (la mâncare). – Onomatopee.

PI2 interj. v. phi.

PI3 s. m. invar. Simbol matematic (π) reprezentând raportul dintre perimetrul unui cerc și diametrul aceluiași cerc, egal cu circa 3,14. – Din ngr., fr. pi.

PFII interj. v. phii.

PHII interj. (Și în formele pi, pfii, phiu) Exclamație care exprimă diferite stări emotive: mirare, admirație, dispreț, necaz, durere, bucurie. Phii, domnule, nu-ți imaginezi dumneata cită părere de bine îmi faci. C. PETRESCU, Î. II 167. Pfii! al dracului mă doare! CARAGIALE, O. I 186. Știu într-un loc vin bun, știi colea, phiu! EMINESCU, N. 98. Pi! Bre! Ce scandal! Ce nelegiuire! NEGRUZZI, S. I 228. – Variante: pfii, phiu, pi interj.

PHIU interj. v. phii.

PI interj. v. phii.

PFII interj. v. phii.

PHII interj. Exclamație care exprimă mirare, dispreț, dezgust, ciudă, durere, bucurie, plăcere. [Var.: pfii, phiu, pi interj.]

PI1 interj. v. phii.

phi / phii (fam.) interj.

phiu (fam.) interj.

pi-pi-pí interj.

*pi (literă grecească) s. m., pl. pi; π, Π

phi/phii/phiu/pii interj.

pi-pi-pi (pi! pi! pi!) interj.

pii v. phi

PIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „puroi”, „de puroi”. [Pron. pi-o-. / < fr. pyo-, it. pio-, cf. gr. pyon].

PI s. m. inv. 1. literă a alfabetului grecesc, corespunzătoare sunetului p. 2. (mat.) simbol reprezentând raportul constant dintre lungimea unui cerc și diametrul său, egal cu circa 3,14. (< fr., gr. pi)

PIO-, -PIÓZĂ elem. „puroi, supurație”. (< fr. pyo-, -pyose, cf. gr. pyon, pyosis)

pi interj. – Exprimă disprețul. – Var. piu, ptiu. Creație expresivă.

PHI interj. fam. (se folosește pentru a exprima bucurie, mulțumire, mirare, surpriză, dezgust). [Var. phiu, pii] /Onomat.

PI-, v. PIO-. □ ~artroză (v. -artroză), s. f., inflamație purulentă a unei articulații; ~emie (v. -emie), s. f., infecție generală provocată de pătrunderea în sînge a germenilor patogeni sau a unor fragmente septice; sin. pioemie; ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., colecție de puroi în ochi; ~urie (v. -urie), s. f., prezență a puroiului în urină.

PIO- „puroi, supurație”. ◊ gr. pyon „coptură, puroi” > fr. pyo-, germ. id., engl. id., it. pio- > rom. pio-. □ ~cel (v. -cel2), s. n., colecție purulentă în jurul testiculului; ~cit (v. -cit), s. n., celulă de puroi, rezultată din degenerarea vacuolară a unui granulocit; ~colecist (v. cole-, v. -cist), s. n., veziculă biliară inflamată care conține puroi; ~colpocel (v. colpo-, v. -cel2), s. n., inflamație supurativă a peretelui posterior al vaginului; ~dermie (v. -dermie), s. f., supurație difuză a pielii; ~emie (v. -emie), s. f., piemie*; ~fagie (v. -fagie), s. f., deglutiție a secreției purulente provenind din cavitatea bucală sau din căile respiratorii; ~gen (v. -gen1), adj., (despre bacterii) care produce puroi; ~geneză (v. -geneză), s. f., piogenie*; ~genie (v. -genie1), s. f., proces de producere a puroiului; sin. piogeneză, piopoieză; ~id (v. -id), adj., asemănător cu puroiul; ~metrie (v. -metrie2), s. f., colecție purulentă în uter; sin. piometru; ~metru (v. -metru2), s. n., piometrie*; ~poieză (v. -poieză), s. f., piogenie*; ~ree (v. -ree), s. f., scurgere de puroi dintr-un focar infecțios; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., inflamație purulentă asociată cu o hiperplazie a țesutului conjunctiv; ~septicemie (v. septic/o-, v. -emie), s. f., septicemie însoțită de leziuni infecțioase purulente; ~spermie (v. -spermie), s. f., prezență a puroiului în lichidul spermatic; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare terapeutică a injecțiilor subcutanate cu puroi sterilizat.