PEȚIÓL, pețioluri, s. n. Parte a frunzei care susține limbul și care se prinde de tulpină sau de ramuri; codiță. [Pr.: -ți-ol] – Din fr. pétiole, lat. petiolus.

PEȚIÓL, pețioluri, s. n. Parte a frunzei care susține limbul și care se prinde de tulpină sau de ramuri; codiță. [Pr.: -ți-ol] – Din fr. pétiole, lat. petiolus.

pețiól (-ți-ol) s. n., pl. pețióluri

pețiól s. n. (sil. -ți-ol), pl. pețióluri

PEȚIÓL s. (BOT.) codiță. (~ul susține limbul unei frunze.)

PEȚIÓL s.n. Codița frunzei. [Pron. -ți-ol, pl. -luri, (s.m.) -li. / < fr. pétiole, cf. lat. petiolus – picioruș].

PEȚIÓL s. n. codiță a frunzei. (< fr. pétiole, lat. petiolus)

PEȚIÓL ~uri n. bot. Formație vegetală prin care frunza se leagă de ramură sau de tulpină; codiță. [Sil. -ți-ol] /<fr. pétiole, lat. petiolus

*pețiól n., pl. oale (lat. petiotus și pediolus, picĭoruș, d. pes, pedis, picĭor. V. peduncul, picĭor). Bot. Coadă de frunză. V. frunză.

PEȚIOL s. (BOT.) codiță. (~ susține limbul unei frunze.)