PEZEVÉNCHI, -CHE pezevenchi, -che, s. m. și f. (Pop.) Om șarlatan, șmecher, escroc, pungaș. [Var.: pezevénghi, -ghe s. m. și fi] – Din tc. pezevenk.

PEZEVÉNGHI, -GHE s. m. și f. v. pezevenchi.

PEZEVÉNCHI, pezevenchi, s. m. (Pop. și fam.) Om șarlatan, șmecher, escroc, pungaș. [Var.: pezevénghi s. m.] – Din tc. pezevenk.

PEZEVÉNGHI s. m. v. pezevenchi.

PEZEVÉNCHI, pezevenchi, s. m. Șarlatan, coțcar, pungaș. Un pezevenchi, care știa că baba are la gălbînași hăt multișori, au venit la dînsa. SBIERA, P. 280. Di aieste îmi faci, măi pezevenchiule? ȘEZ. XXIII 56. – Variantă: pezevénghi (DUMITRIU, N. 7, VORNIC, R. 22) s. m.

PEZEVÉNGHI s. m. v. pezevenchi.

pezevénchi/pezevénghi (pop., fam.) s. m., pl. pezevénchi/pezevénghi

pezevénchi/pezevénghi s. m., pl. pezevénchi/pezevénghi

PEZEVÉNCHI s. v. codoș, escroc, hoț, impostor, înșelător, mijlocitor, proxenet, pungaș, șarlatan, șnapan.

pezevénghi (pezevénghi), s. m. – Codoș, șarlatan, pungaș. – Var. pezevenchiu. Tc. pezevenk › per. pῑsāhäng „ghid” (Șeineanu, II, 295; Lokotsch 1658), cf. ngr. πεζεβέγϰης, alb., bg., sb. pizavenk. – Der. pezevenghe, s. f. (codoașă); pezeventlîc, s. n. (proxenetism, șarlatanie).

PEZEVÉNCHI ~ m. fam. Persoană care umblă cu viclenii și înșelăciuni; coțcar. [Var. pezevénghi] /<turc. pezevenk

pezevenghiu m. mijlocitor neonest. [Turc. PEZEVENK].

pezevénchĭ, -che s., pl. tot așa (turc. pezevenk, d. pers. piš-ahenk, conductor). Proxenet, -etă; codoș, codoșcă (Munt.). Fig. Fam. Om șiret, șarlatan.

pezevenche s. v. CODOAȘĂ. CODOȘCĂ. PROXENETĂ.

pezevenchi s. v. CODOȘ. ESCROC. HOȚ. IMPOSTOR. ÎNȘELĂTOR. MIJLOCITOR. PROXENET. PUNGAȘ. ȘARLATAN. ȘNAPAN.

pezevenghi, pezevenghi s. m. (pop.) om glumeț