petrecanie definitie

13 definiții pentru petrecanie

PETRECÁNIE, (2, 3) petrecanii, s. f. 1. (Înv.) Moarte. ♦ (Astăzi fam.; în loc. vb.) A(-i) face de petrecanie = a) a lua (cuiva) viața; a omorî, a ucide, a răpune (pe cineva); b) a risipi, a strica, a distruge (un bun, un obiect); a cheltui (tot); a da gata (ceva). A i se face (cuiva) de petrecanie = a-i veni (cuiva) pofta să se bage singur în primejdie (de moarte); a(-și) căuta moartea (cu lumânarea). 2. Întâmplare, eveniment; pățanie. 3. (Înv. și reg.) Petrecere (3), chef. – Petrece + suf. -anie.
PETRECÁNIE, (2, 3) petrecanii, s. f. 1. (Înv.) Moarte. ♦ (Astăzi fam.; în loc. vb.) A(-i) face de petrecanie = a) a lua (cuiva) viața; a omorî, a ucide, a răpune (pe cineva); b) a risipi, a strica, a distruge (un bun, un obiect); a cheltui (tot); a da gata (ceva). A i se face (cuiva) de petrecanie = a-i veni (cuiva) pofta să se bage singur în primejdie (de moarte); a(-și) căuta moartea (cu lumânarea). A-și face de petrecanie = a se sinucide. 2. (Înv. și reg.) Întâmplare, eveniment; pățanie. 3. (Înv. și reg.) Petrecere (3), chef. – Petrece + suf. -anie.
PETRECÁNIE s. f. 1. (Familiar și popular) Petrecere. La vremea băilor să string și mulți streini, unde să urmează o petrecanie foarte veselă, după cum am auzii. GOLESCU, Î. 82. ♦ Ospăț organizat cu prilejul unui eveniment însemnat. S-au dus el a doaua zi să vadă petrecania fetei împăratului. SBIERA, P. 128. 2. (Învechit) Prohod de înmormîntare; p. ext. moarte. Smerenia și virtuțile episcopului Partenie erau așa lăudate, încît toți boierii țării se rugară de domn ca să-i lase lui pururea egumenia mănăstirii Snagovului, in toate zilele vieții sale, iar după petrecania lui, să nu se mai așeze alți străini. ODOBESCU, S. I 433. ◊ (Azi numai în expr.) A făcut (cuiva) de petrecanie = a omori (pe cineva), a răpune. Îl furase de cu noapte și se zorea... să-i facă de petrecanie. VLAHUȚĂ, O. A. II 95. Să puie mîna pe hoț spre a-i face de petrecanie. ISPIRESCU, L. 375. Fratele cel mic îngheță de frică văzînd că o singură femeie a putut face de petrecanie la atîtea străji. POPESCU, B. III 63. A i se lace cuiva de petrecanie = a-i veni cuiva pofta să se bage singur în primejdie (de moarte); a căuta moartea cu lumînarea. (Rar) A face (neobișnuit a vedea) de petrecanie unui lucru = a nimici, a distruge; a da gata. Chimiță n-a moștenit decît vreo cincizeci de mii de franci cărora le-a văzut iute, iute de petrecanie, VLAHUȚĂ, la TDRG.
petrecánie (înv.) (pe-tre-, -ni-e) s. f., art. petrecánia (-ni-a), g.-d. art. petrecániei; (întâmplări, petreceri) pl. petrecánii, art. petrecániile (-ni-i-)
petrecánie s. f. (sil. -tre-, -ni-e), art. petrecánia (sil. -ni-a), g.-d. art. petrecániei; (întâmplări, petreceri) pl. petrecánii, art. petrecániile (sil. -ni-i-)
PETRECÁNIE s. v. benchetuială, chef, decedare, deces, dispariție, existență, îngropare, îngropat, înhumare, înmormântare, moarte, ospăț, petrecere, pieire, praznic, prăpădire, prăznuire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare, trai, viață, zile.
PETRECÁNIE ~i f. înv. 1) Conducere a unui mort la groapă; înmormântare. 2) Stingere din viață; moarte. ◊ A-i face cuiva de ~ a) a omorî pe cineva; b) a bate tare pe cineva. 3) reg. fam. Petrecere mare și veselă; chef. [G.-D. petrecaniei] /petrecere + suf. ~anie
petrecanie f. 1. fam. petrecere, distracțiune; 2. petrecerea unui mort: a face cuiva de petrecanie, a-l răpune, a-l da pierzării; fam. a da cuiva pașaportul, a-l expedia.
petrecánie f. Vechĭ. Felu de vĭață (de a trece pin vĭață). Amuzament: cu petrecăniĭ trăgănînd s’aŭ veselit (Cost. I, 311). Întîmplare. Ducerea unuĭ mort la groapă. Azĭ. Iron. A face cuĭva de petrecanie, a-l omorî orĭ a-l îndepărta, a-l mătrăși. (Și despre lucrurĭ: a face de petrecanie unuĭ vin, a-l bea). V. pogrebanie.
petrecanie s. v. BENCHETUIALĂ. CHEF. DECEDARE. DECES. DISPARIȚIE. EXISTENȚĂ. ÎNGROPARE. ÎNGROPAT. ÎNHUMARE. ÎNMORMÎNTARE. MOARTE. OSPĂȚ, PETRECERE. PIEIRE. PRAZNIC. PRAPĂDIRE. PRĂZNUIRE. RĂPOSARE. SFÎRȘIT. STINGERE. SUCOMBARE. TRAI. VIAȚĂ. ZILE.
petrecánie, petrecanii, s.f. – Praznic, ospăț funerar organizat de familia celui decedat și la care sunt invitați să participe neamuri, vecini, apropiați, prilej cu care se fac danii, pomene: „Să zie la petrecan’e” (Memoria, 2001: 64). – Din petrece + suf. -anie (DEX, MDA).
petrecánie, -ii, s.f. – Praznic, ospăț funerar organizat de familia celui decedat și la care sunt invitați să participe neamuri, vecini, apropiați, prilej cu care se fac danii, pomene: „Să zie la petrecan’e” (Memoria 2001: 64). – Din petrece + -anie.
a face de petrecanie expr. a omorî, a ucide.

petrecanie dex

Intrare: petrecanie
petrecanie substantiv feminin
  • silabisire: -tre-, -ni-e