petrecător definitie

11 definiții pentru petrecător

PETRECĂTÓR, -OÁRE, petrecători, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Înv. și reg.) Petrecăreț. 2. (Înv.) (Persoană) care trăiește (undeva sau într-un anumit fel); trăitor. 3. (Înv.) (Persoană) care însoțește, conduce pe cineva. – Petrece + suf. -ător.
PETRECĂTÓR, -OÁRE, petrecători, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Înv. și reg.) Petrecăreț. 2. (Înv.) (Persoană) care trăiește (undeva sau într-un anumit fel); trăitor. 3. (Înv.) (Persoană) care însoțește, conduce pe cineva. – Petrece + suf. -ător.
PETRECĂTÓR, -OÁRE, petrecători, -oare, adj. Care petrece, căruia îi place să petreacă. ♦ (învechit) Care se află undeva în mod trecător. Un celebru diplomat, francez de origină și petrecător în misiune politică la Viena, scria către un englez. HASDEU, I. V. 257.
petrecătór (înv., reg.) (pe-tre-) adj. m., s. m., pl. petrecătóri; f. sg. și pl. petrecătoáre
petrecătór adj. m., s. m. (sil. -tre-), pl. petrecătóri; f. sg. și pl. petrecătoáre
PETRECĂTÓR adj. v. efemer, pieritor, schimbător, temporar, trecător, vremelnic.
PETRECĂTÓR adj., s. v. chefliu, petrecăreț.
PETRECĂTÓR s. v. cât, însoțitor, tovarăș.
petrecător m. cel ce petrece pe un mort.
petrecător adj. v. CHEFLIU. EFEMER. PETRECĂREȚ. PIERITOR. SCHIMBĂTOR. TEMPORAR. TRECĂTOR. VREMELNIC.
petrecător s. v. CÎT. ÎNSOȚITOR. TOVARĂȘ.

petrecător dex

Intrare: petrecător (adj.)
petrecător adjectiv
  • silabisire: -tre-
Intrare: petrecător (s.m.)
petrecător substantiv masculin
  • silabisire: -tre-