petrecăreț definitie

8 definiții pentru petrecăreț

PETRECĂRÉȚ, -EÁȚĂ, petrecăreți, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) căreia îi place să petreacă mult și des, (om) iubitor de petreceri; (om) chefliu, petrecător. – Petrece + suf. -ăreț.
PETRECĂRÉȚ, -EÁȚĂ, petrecăreți, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) căreia îi place să petreacă mult și des, (om) iubitor de petreceri; (om) chefliu, petrecător. – Petrece + suf. -ăreț.
PETRECĂRÉȚ, -EÁȚĂ, petrecăreți, -e, adj. Iubitor de petreceri; chefliu. Se înhăitase cu o seamă de feciori petrecăreți. CAMIL PETRESCU, O. II 450. ◊ (Substantivat) Nu face politică, fiind cunoscut numai ca petrecăreț și bătăuș. PAS, L. I 295.
petrecăréț (pe-tre-) adj. m., s. m., pl. petrecăréți; adj. f., s. f. petrecăreáță, pl. petrecăréțe
petrecăréț adj. m., s. m. (sil. -tre-), pl. petrecăréți; f. sg. petrecăreáță, pl. petrecăréțe
PETRECĂRÉȚ adj., s. 1. adj., s. chefliu, (înv. și reg.) petrecător, (înv.) petrecănos, veselnic, (fam.) lumeț. (Om ~; e un mare ~.) 2. s. (livr.) juisor. (~i întârziați treceau pe stradă.)
PETRECĂRÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) și substantival Care este predispus să petreacă; amator de petreceri; chefliu. /a (se) petrece + suf. ~ăreț
PETRECĂREȚ adj., s. 1. adj. chefliu, (înv. și reg.) petrecător, (înv.) petrecănos, veselnic, (fam.) lumeț. (Om ~.) 2. s. (livr.) juisor. (~i întîrziați treceau pe stradă.)

petrecăreț dex

Intrare: petrecăreț (adj.)
petrecăreț adjectiv
  • silabisire: -tre-
Intrare: petrecăreț (s.m.)
petrecăreț substantiv masculin
  • silabisire: -tre-