PETIȚIONÁ, petiționez, vb. I. Intranz. (Rar) A înainta o petiție, a cere, a revendica etc. ceva printr-o petiție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. pétitionner.

PETIȚIONÁR, -Ă, petiționari, -e, s. m. și f. Persoană care adresează unei autorități o petiție, care solicită, revendică etc. ceva printr-o petiție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. pétitionnaire.

PETIȚIONÁRE, petiționări, s. f. (Rar) Acțiunea de a petiționa; prezentare a unei petiții. [Pr.: -ți-o-] – V. petiționa.

PETIȚIONÁ, petiționez, vb. I. Intranz. (Rar) A înainta o petiție, a cere, a revendica etc. ceva printr-o petiție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. pétitionner.

PETIȚIONÁR, -Ă, petiționari, -e, s. m. și f. Persoană care adresează unei autorități o petiție, care solicită, revendică etc. ceva printr-o petiție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. pétitionnaire.

PETIȚIONÁRE, petiționări, s. f. (Rar) Acțiunea de a petiționa; prezentare a unei petiții. [Pr.: -ți-o-] – V. petiționa.

PETIȚÍONÁ, petiționes, vb. I. Intranz. A cere ceva printr-o petiție. Pronunțat: -ți-o-.

PETIȚIONÁR, -Ă, petiționari, -e, s. m. și f. Persoană care adresează unei autorități o petiție, care cere ceva printr-o petiție.

PETIȚIONÁRE, petiționări, s. f. Acțiunea de a petiționa; prezentare a unei petiții.

petiționá (a ~) (rar) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 petiționeáză

petiționár (-ți-o-) s. m., pl. petiționári

petiționáră (-ți-o-) s. f., g.-d. art. petiționárei; pl. petiționáre

petiționáre (rar) (-ți-o-) s. f., g.-d. art. petiționắrii; pl. petiționắri

petiționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. petiționéz, 3 sg. și pl. petiționeáză

petiționár s. m. (sil. -ți-o-), pl. petiționári

petiționáră s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. petiționárei; pl. petiționáre

petiționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. petiționării; pl. petiționări

PETIȚIONÁR s. (livr.) petent, (înv. și pop.) jălbaș.

PETIȚIONÁ vb. I. intr. A solicita ceva printr-o petiție. [Pron. -ți-o-. / < fr. pétitionner].

PETIȚIONÁ vb. intr. a solicita ceva printr-o petiție. (< fr. pétitionner)

PETIȚIONÁR, -Ă s. m. f. cel care adresează o petiție; petent. (< fr. pétitionnaire)

A PETIȚIONÁ ~éz intranz. rar 1) A cere ceva printr-o petiție; a revendica printr-o petiție. 2) A înainta o petiție unei autorități. [Sil. -ți-o-] /<pétitionner

PETIȚIONÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care solicită ceva printr-o petiție. [Si. -ți-o-] /<fr. pétitionnaire

petiționà v. a adresa o petițiune.

petiționar m. cel ce face, prezintă o petițiune.

*petiționár, -ă s. (fr. pétitionnaire). Persoană care se adresează cuĭva printr’o petițiune.

*petiționéz v. intr. (fr. pétitionner). Mă adresez printr’o petițiune.

PETIȚIONAR s. (înv. și pop.) jălbaș, (înv.) petent.