petit definitie

3 intrări

32 definiții pentru petit

PETÍT, petite, s. n. Corp de literă cu mărimea de opt puncte tipografice. – Din fr. petit, germ. Petit.
PEȚÍ, pețesc, vb. IV. Tranz. A cere o fată în căsătorie în numele altcuiva sau pentru sine, de obicei prin intermediul părinților sau al rudelor fetei. – Lat. petere.
PEȚÍT s. n. Faptul de a peți; pețitorie. ♦ Loc. adv. (În legătură cu verbe ca „a merge”, „a pleca”, „a se duce”, „a veni”) În (sau la) pețit = ca să pețească pe cineva. – V. peți.
PETÍT subst. Corp de literă cu mărimea de opt puncte tipografice. – Din fr. petit, germ. Petit.
PEȚÍ, pețesc, vb. IV. Tranz. A cere o fată în căsătorie în numele altcuiva sau pentru sine, de obicei prin intermediul părinților sau al rudelor fetei. – Lat. petere.
PEȚÍT s. n. Faptul de a peți; pețitorie. ♦ Loc. adv. (În legătură cu verbe ca „a merge”, „a pleca”, „a se duce”, „a veni”) În (sau la) pețit = ca să pețească pe cineva. – V. peți.
PETÍT s. n. Corp de literă de tipografie de opt puncte tipografice; este corpul de literă folosit mai ales pentru culegerea notelor explicative.
PEȚÍ, pețesc, vb. IV. Tranz. A cere în căsătorie o fată. Și cînd o văd, ingălbinesc; Și cînd n-o văd, mă-m- bolnăvesc. Iar cînd merg alții de-o pețesc, Vin popi de mă dezleagă. COȘBUC, P. I 118. O peți de la tatăl ei... și învoiala se și făcu. ISPIRESCU, L. 33. Însărcină pe cel mai fruntaș din boierii săi ca să se ducă și să-i pețească mireasă pe una din fetele lui Alb-împărat. POPESCU, B. I 3. ◊ Absol. Feciorul împăratului, care umbla a peți o văzu... și-și puse în gînd s-o ieie de nevastă. ȘEZ. V 66. Nu rînji, lele, dinții, Că n-am venit a peți! JARNÍK-BÎRBEANU, D. 450.
PEȚÍT s. n. Faptul de a cere în căsătorie o fată; cerere în căsătorie; pețire. Ce are neică de nu i-a primit [Sultănica] pețitul? DELAVRANCEA, S. 15. ◊ Expr. (În construcție cu verbe de mișcare) În pețit (sau pețite). Au poroncit hargaților săi să-i aducă toate hergheliile acasă ca să-și aleagă un cal mîndru sireap, și apoi să meargă undeva în pețite. SBIERA, P. 50. Nu-l trăgea inima a pleca în pețit. ISPIRESCU, L. 33. Venea-n pețite cineva s-o ceară, Ca să se mărite. PANN, P. V. II 98. – Formă gramaticală: (în expr.) pețite.
!petít s. n., pl. petíte
pețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pețésc, imperf. 3 sg. pețeá; conj. prez. 3 să pețeáscă
pețít s. n.
petít s. n.
pețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pețésc, imperf. 3 sg. pețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. pețeáscă
pețít s. n.
PEȚÍ vb. a cere, (pop.) a împeți, a stărosti, (Transilv.) a votri. (~ fata de la părinți.)
PEȚÍT s. v. pețire.
PETÍT s.n. (Poligr.) Corp de literă de opt puncte tipografice. // adj. (Franțuzism) Mic. ◊ Petit four = dulciuri uscate făcute pe bază de pastă de migdale; petit gris = blană prețioasă confecționată din pielea unor specii de rozătoare siberiene. [< fr. petit, cf. petit four, petit gris].
PETÍT s. n. corp de literă de opt puncte tipografice. (< fr. petit, germ. Petit)
pețí (pețésc, pețít), vb. – A cere mîna, a cere în căsătorie. Lat. petĕre (Philippide, Principii, 44; Densusianu, Hlr., 149; Pușcariu 1202; Candrea-Dens., 1370; REW 6444), prin intermediul unei var. populare *petῑre, cf. v. nap. pezzire „a cere de pomană”, it. pezzente „cerșetor”, sp., port. pedir. – Der. pețit, s. n. (cerere în căsătorie); pețitor, s. m. (pretendent; mijlocitor de căsătorii); pețitoare, s. f. (mijlocitoare de căsătorii); pețitorie, s. f. (pețit; îndeletnicirea de a peți).
PETÍT ~uri n. 1) Garnitură de caractere tipografice de 8 puncte. 2) Corp de literă din această garnitură. /<fr. petit, germ. Petit
A PEȚÍ ~ésc tranz. (fete) A cere în căsătorie prin mijlocitori; a stărosti. /<lat. petere
petit n. caractere mici tipografice de 8 puncte.
pețì v. a cere în căsătorie. [Lat. PETESCERE, a cere (românește cu sensul restrâns)].
pețit n. acțiunea de a peți: a merge în pețit.
*petít n. Cuv. fr. pron. p’ti (= mic) și întrebuințat în tipografiile germane și româneștĭ p. a numi un fel de litere micĭ pe care Francejiĭ le numesc Didot.
pețésc v. tr. (lat. *pĕtesco, *pĕtire îld. pĕto, pétere, a cere; sp. pg. pedir. V. petițiune). Cer în căsătorie p. altu saŭ p. mine. – Și împețesc.
pețít n., pl. urĭ. Acțiunea de a peți: a umbla (a merge, a te duce) în pețit (greșit scris împețit).
PEȚI vb. a cere, (pop.) a împeți, a stărosti, (Transilv.) a votri. (~ fata de la părinți.)
PEȚIT s. pețire, (pop.) împețit, stărostie, tocmeală, (reg.) stărostit, (înv.) pețitorie. (~ unei fete de măritat.)
PETIT [petí], Roland (1924-2011), dansator și coregraf francez. După al Doilea Război Mondial, animator al Baletelor de pe Champs-Élysées. Marcat de stilul neoclasic al maestrului său S. Lifar, este atras de music-hall. Împreună cu soția sa, Zizi Jeanmaire, a condus Cazinoul din Paris (1969-1975), creând spectacole contrastante, elegante, emoționante sau pline de duritate („Tânărul și Moartea”, „Carmen”, „Simfonia fantastică”, „Fantoma de la Operă”, „Îngerul albastru”). După 1970, a condus o trupă în Marsilia, care a devenit (1973) Baletul Național Marsilia -R. Petit.
peți, pețesc v. t. (intl.) a trăda, a denunța.

petit dex

Intrare: pețit
pețit substantiv neutru
Intrare: peți
peți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: petit
petit substantiv neutru