Dicționare ale limbii române

16 definiții pentru petițiune

PETÍȚIE, petiții, s. f. Cerere scrisă adresată de către un cetățean sau un grup de persoane unei autorități privind drepturi, interese personale sau publice. [Var.: (înv.) petițiúne s. f.] – Din fr. pétition.
PETIȚIÚNE s. f. v. petiție.
PETÍȚIE, petiții, s. f. Expunere scrisă adresată de o persoană sau de un grup de persoane unei instituții, unei organizații, unei autorități, în care se formulează o cerere, o revendicare, un punct de vedere etc. [Var.: (înv.) petițiúne s. f.] – Din fr. pétition.
PETIȚIÚNE s. f. v. petiție.
PETIȚÍE, petiții, s. f. Cerere scrisă, adresată unei. autorități. Apoi a învățat să scrie petiții la tribunal, la primărie, în toate părțile, dar zadarnic. DUMITRIU, P. P. 56. A doua zi Ion se duce cu o petiție la subprefect. CARAGIALE, O. II 44. Petiția ce v-a făcut era plină de barbarisme. NEGRUZZI, S. I 281. – Variantă:(învechit) petitiúne (ALECSANDRI, T. 275) s. f.
PETIȚIÚNE s. f. v. petiție.
petíție (-ți-e) s. f., art. petíția (-ți-a), g.-d. art. petíției; pl. petíții, art. petíțiile (-ți-i-)
petíție s. f. (sil. -ți-e), art. petíția (sil. -ți-a), g.-d. art. petíției; pl. petíții, art. petíțiile (sil. -ți-i-)
PETÍȚIE s. 1. cerere, (înv. și pop.) jalbă, (înv. și reg.) suplică, (prin Transilv., Maram., Mold. și Ban.) rugare, (înv.) răvaș, rugat. (A înaintat o ~ la secretariat.) 2. v. memoriu.
PETÍȚIE s.f. Cerere scrisă adresată unei autorități. [Gen. -iei, var. petițiune s.f. / cf. fr. pétition, lat. petitio].
PETIȚIÚNE s.f. v. petiție.
PETÍȚIE s. f. cerere scrisă adresată unei autorități. (< fr. petition, lat. petitio)
PETÍȚIE ~i f. Cerere scrisă, de obicei colectivă, adresată unui organ al puterii de stat, în care se formulează o revendicare. [G.-D. petiției] /<fr. pétition
petiți(un)e f. 1. cerere în scris adresată unei autorități: 2. petițiune de principiu, raționament fals prin care se dă ca probă ceeace trebue probat.
*petițiúne f. (lat. petitio, -ónis, d. pétere, a cere, a ataca. V. pețesc, a-petit, com- și re-petent). Cerere scrisă adresată uneĭ autoritățĭ: a ți se pune o petițiune la dosar (a nu i se da curs). Ret. Petițiunea principiuluĭ, raționament vițios pin care considerĭ adevărat tocmaĭ ceĭa ce trebuĭe să fie demonstrat. – Ob. -íție.
PETIȚIE s. 1. cerere, (înv. și pop.) jalbă, (inv. și reg.) suplică, (prin Transilv., Maram., Mold. și Ban.) rugare, (înv.) răvaș, rugat. (A înaintat o ~ la secretariat.) 2. memoriu, (înv.) memorial, tacrir. (O ~ amănunțită către direcție.)

petițiune definitie

petițiune dex

Intrare: petiție
petiție substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e
petițiune