PETÉNT, petenți, s. m. (Livr.) Petiționar. – Din germ. Petent.

PETÉNT, petenți, s. m. (Livr.) Petiționar. – Din germ. Petent.

petént s. m., pl. peténți

peténtă s. f., pl. peténte

PETÉNT s. v. petiționar.

PETÉNT, -Ă s.m. și f. (Liv.) Petiționar. [Cf. it. petente < lat. petens < petere – a reclama].

PETÉNT, -Ă s. m. f. petiționar. (< germ. Petent)

patentă f. 1. diplomă acordată de suverani, corporațiuni, universități, etc.; 2. contribuțiunea anuală ce plătesc comercianții și industriașii: medicii, advocații, notarii plătesc patentă.

petent s. v. PETIȚIONAR.