PETECÍ vb. IV v. petici.

PETICÍ, peticesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune petice (1), a repara cu petice o haină ruptă, un obiect stricat etc.; a cârpi. ♦ (Fam.) A repara un aparat, un sistem tehnic cu mijloace rudimentare și în mod provizoriu; a cârpăci. ♦ A îmbunătăți într-o măsură oarecare un lucru prost făcut. 2. Tranz. și refl. (Rar) A face să rămână sau a rămâne numai petice (1); a (se) rupe în bucăți; a (se) zdrențui. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-i petici (cuiva) cojocul = a bate foarte tare (pe cineva). 3. Tranz. A astupa gropile și spărturile unui drum cu material pietros. [Var.: petecí vb. IV] – Din petic.

PETECÍ vb. IV v. petici.

PETICÍ, peticesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune petice (1), a repara cu petice o haină ruptă, un obiect stricat etc.; a cârpi. ♦ (Fam.) A repara un aparat, un sistem tehnic cu mijloace rudimentare și în mod provizoriu; a cârpăci. ♦ A îmbunătăți într-o măsură oarecare un lucru prost făcut. 2. Tranz. și refl. (Rar) A face să rămână sau a rămâne numai petice (1); a (se) rupe în bucăți; a (se) zdrențui. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-i petici (cuiva) cojocul = a bate foarte tare (pe cineva). 3. Tranz. A astupa gropile și spărturile unui drum cu material pietros. [Var.: petecí vb. IV] – Din petic.

PETECÍ vb. IV v. petici.

PETICÍ, peticcsc, vb. IV. Tranz. 1. (Și în forma peteci) A pune petice, a cîrpi cu petice. Avui parte d-un mișel, Pică țundra de pe el; El mi-o dă să i-o cîrpesc, Eu o iau și o izbesc: Adică mă socotesc, Tot să i-o mai petecesc, Că cu el am să trăiesc! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 277. ◊ Refl. (Regional) A se rupe în bucăți; a rămîne numai petice. (Fig.) Primăvara că-mi sosește, zăpada se peticește. Mat. FOEK. 392. 2. A astupa gropile și spărturile unui drum cu un material pietros. – Variantă: petecí vb. IV.

peticí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. peticésc, imperf. 3 sg. peticeá; conj. prez. 3 să peticeáscă

peticí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. peticésc, imperf. 3 sg. peticeá; conj. prez. 3 sg. și pl. peticeáscă

PETICÍ vb. a cârpăci, a cârpi, (rar) a peticări, (pop.) a potlogi. (A ~ o gheată.)

PETICÍ vb. v. sfâșia, zdrențui.

A PETICÍ ~ésc tranz. 1) (haine, încălțăminte etc.) A repara prin aplicarea unor petice; a cârpi. 2) rar A face să se peticească; a zdrențui; a ferfeniți. 3) (străzi, trotuare, șosele) A îndrepta prin astuparea porțiunilor deteriorate. /Din petic

A SE PETICÍ pers. 3 se ~éște intranz. rar 1) (mai ales despre haine) A se preface în petice (prin întrebuințare îndelungată); a se zdrențui; a se ferfeniți. 2) fig. A se face ca peticul. /Din petic

petecí, petecésc, vb. IV (reg.; despre cai) a împiedica (la picioare, când pasc).

petéci s.m. pl. (înv.) friguri cu pete roșiatice pe piele; tifos exantematic.

peticésc v. tr. (d. petic). Pun petice: a petici o haĭnă, o cizmă. Acoper cu prea multe petice: o haĭnă peticită, un calic peticit. – Și împeticesc, formez din petice: a împetici o haĭnă. – Spre vest (îm-)petecesc. V. cîrpesc.

PETICI vb. a cîrpăci, a cîrpi, (rar) a peticări, (pop.) a potlogi. (A ~ o gheată.)

petici vb. v. SFÎȘIA. ZDRENȚUI.

a-i petici (cuiva) cojocul expr. a bate (pe cineva).

petici, peticesc v. t. a repara un aparat, un sistem tehnic etc. cu mijloace rudimentare și în mod provizoriu; a cârpăci