pestrițătură definitie

10 definiții pentru pestrițătură

PESTRIȚĂTÚRĂ, pestrițături, s. f. (Rar) Amestec, îmbinare de elemente eterogene, de culori nepotrivite. – Pestriț + suf. -ătură.
PESTRIȚĂTÚRĂ, pestrițături, s. f. (Rar) Amestec, îmbinare de elemente eterogene, de culori nepotrivite. – Pestriț + suf. -ătură.
PESTRIȚĂTÚRĂ, pestrițături, s. f. Amestecătură nepotrivită de culori, varietate de culori care nu se potrivesc.
pestrițătúră (rar) s. f., g.-d. art. pestrițătúrii; pl. pestrițătúri
pestrițătúră s. f., g.-d. art. pestrițătúrii; pl. pestrițătúri
PESTRIȚĂTÚRĂ s. v. bălțătură.
PESTRIȚĂTÚRĂ s. v. lentigo, pistrui.
PESTRIȚĂTU s. bălțătură, împestrițătură, tărcătură. (O ~ de culori.)
pestrițătu s. v. PISTRUI.
PESTRIȚĂTURĂ. Subst. Pestrițătură (rar), tărcătură; împestrițare; împestrițătură, învîrstare. Adj. Pestriț, pestricior (dim., pop.), pestricel (rar), pestricuț (rar), pestrișor (reg.), pestrițat (rar), împestrițat, pestricat (înv.), mistrui (pop.), smălțuit, pistrui (rar), pistruiat, pepit, dungat, vărgat, vărgățel (dim., pop.), învîrstat, tărcat, pătat, pag, bălțat, florean (rar); griv (pop.), grivei (reg.), Vb. A (se) împestrița, a pestrița (rar), a (se) pistruia, a popistra (reg.), a smălțui (fig.), a smălța (rar), a dunga, a vărga, a învîrsta, a tărca. V. amestec, diversitate.

pestrițătură dex

Intrare: pestrițătură
pestrițătură substantiv feminin