pestilent definitie

2 intrări

13 definiții pentru pestilent

PESTILÉNT, -Ă, pestilenți, -te, adj. (Rar) Care ține de pestă, privitor la pestă; provocat de pestă; care are caracteristicile pestei; p. ext. contagios, pestilențial (1). – Din fr. pestilent.
PESTILÉNT, -Ă, pestilenți, -te, adj. (Rar) Care ține de pestă, privitor la pestă; provocat de pestă; care are caracteristicile pestei; p. ext. contagios, pestilențial (1). – Din fr. pestilent.
PESTILÉNT, -Ă, pestilenți, -te, adj. 1. Care ține de ciumă, provocat de ciumă; pestilențial. Friguri pestilente. 2. Care răspîndește ciuma. ♦ Fig. Primejdios, corupător.
pestilént (rar) adj. m., pl. pestilénți; f. pestiléntă, pl. pestilénte
pestilént adj. m., pl. pestilénți; f. sg. pestiléntă, pl. pestilénte
PESTILÉNT adj. v. contagios, infecțios, molipsitor.
PESTILÉNT, -Ă adj. 1. Referitor la pestă; provocat de pestă; pestilențial. 2. Infectat de pestă. ♦ (Fig.) Corupător. [< fr. pestilent].
PESTILÉNT, -Ă adj. 1. pestilențial (2). 2. (fig.) corupător. (< fr. pestilent)
PESTILÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care ține de pestă; propriu pestei. 2) Care suferă de pestă; ciumat. /<fr. pestilent
pestilénț s.m. (înv.) plantă erbacee, cu flori albe-gălbui dispuse în mici capitule; cucuruz.
pestilent a. ce ține de pestă: febră pestilentă.
*pestilént, -ă adj. (lat. péstilens, -éntis și pestiléntus). Pestilențial, cu caracterele pesteĭ: frigurĭ pestilente.
pestilent adj. v. CONTAGIOS. INFECȚIOS. MOLIPSITOR.

pestilent dex

Intrare: pestilent
pestilent adjectiv
Intrare: pestilenț
pestilenț