pestilențial definitie

12 definiții pentru pestilențial

PESTILENȚIÁL, -Ă, pestilențiali, -e, adj. 1. Care are caracteristicile unei boli molipsitoare (ca pesta); care răspândește o boală molipsitoare (ca pesta); contagios. Boală pestilențială. 2. Fig. (Despre mirosuri) Urât, infect, scârbos, nesuferit, dezgustător; p. ext. (despre unele lucruri) care răspândește un astfel de miros. [Pr.: -ți-al] – Din fr. pestilentiel, germ. pestilenzialisch.
PESTILENȚIÁL, -Ă, pestilențiali, -e, adj. 1. Care are caracteristicile unei boli molipsitoare (ca pesta); care răspândește o boală molipsitoare (ca pesta); contagios. Boală pestilențială. 2. Fig. (Despre mirosuri) Urât, infect, scârbos, nesuferit, dezgustător; p. ext. (despre unele lucruri) care răspândește un astfel de miros. [Pr.: -ți-al] – Din fr. pestilentiel, germ. pestilenzialisch.
PESTILENȚIÁL, -Ă, pestilențiali, -e, adj. 1. Care are caracterul unei boli molipsitoare grave (ca pesta sau- ciuma). Boală pestilențială. 2. Fig. Dezgustător, infect, nesuferit. Mustăciosul, crescut în școala vremii lui și format în cloaca pestilențială a moravurilor de atunci, era robul cîtorva adevăruri elementare, implacabile. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 356. Larg însă ușa [cafenelei] s-a deschis și într-un miros pestilențial, chintesența mahalalelor. intră făcînd să bată în retragere și cele din urmă pături de oxigen. ANGHEL, PR. 31.
pestilențiál (-ți-al) adj. m., pl. pestilențiáli; f. pestilențiálă, pl. pestilențiále
pestilențiál adj. m. (sil. -ți-al), pl. pestilențiáli, f. sg. pestilențiálă, pl. pestilențiále
PESTILENȚIÁL adj. v. contagios, dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, infecțios, împuțit, molipsitor, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, rău-mirositor, respingător, scârbos, urât, viciat.
PESTILENȚIÁL, -Ă adj. (Liv.) 1. Care are caracteristicile ciumei; care poate infecta cu ciumă; pestilent. 2. (Fig.) Dezgustător, infect (ca miros). [Pron. -ți-al. / cf. fr. pestilentiel].
PESTILENȚIÁL, -Ă adj. 1. care are caracterul pestei. 2. care poate infecta cu pestă; pestilent. 3. (fig.) infect, dezgustător. (< fr. pestilentiel)
PESTILENȚIÁL ~ă (~i, ~e) 1) (despre boli) Care are proprietatea de a se transmite de la om la om (ca pesta); molipsitor; contagios; infecțios. 2) (despre mirosuri, emanații, aer) Care este foarte neplăcut; respingător în cel mai înalt grad; fetid. [Sil. -ți-al] /<fr. pestilentiel, germ. pestilenzialisch
pestilențial a. contagios: boală pestilențială.
*pestilențiál, -ă adj. (d. pestilență cu sufixu -al; fr. pestilentiel). Care are caracterele pesteĭ: boală pestilențială. Care aduce pestă: emanațiunĭ pestilențiale. Foarte infect și puturos, încĭumat: duhoare pestilențială.
pestilențial adj. v, CONTAGIOS. DEZAGREABIL. DEZGUSTĂTOR. DISPLĂCUT. DIZGRAȚIOS. GREȚOS. GREU. INFECT. INFECȚIOS. ÎMPUȚIT. MOLIPSITOR. NEPLĂCUT. NESUFERIT. PUTUROS. RĂU. RĂU-MIROSITOR. RESPINGĂTOR. SCÎRBOS. URÎT. VICIAT.

pestilențial dex

Intrare: pestilențial
pestilențial adjectiv
  • silabisire: -ți-al