pestilență definitie

11 definiții pentru pestilență

PESTILÉNȚĂ, pestilențe, s. f. (Livr.) 1. Boală contagioasă, molimă; spec. ciumă. 2. Fig. Învățătură dăunătoare. – Din fr. pestilence, germ. Pestilenz.
PESTILÉNȚĂ, pestilențe, s. f. (Livr.) 1. Boală contagioasă, molimă; spec. ciumă. 2. Fig. Învățătură dăunătoare. – Din fr. pestilence, germ. Pestilenz.
PESTILÉNTĂ, pestilențe, s. f. (Rar) Ciumă, pestă.
pestilénță (livr.) s. f., g.-d. art. pestilénței; pl. pestilénțe
pestilénță s. f., g.-d. art. pestilénței; pl. pestilénțe
PESTILÉNȚĂ s. v. ciumă, pestă.
PESTILÉNȚĂ s.f. (Liv.) 1. Ciumă, pestă; molimă. 2. (Fig.) Învățătură, doctrină dăunătoare, periculoasă. [Cf. fr. pestilence, lat. pestilentia].
PESTILÉNȚĂ s. f. 1. boală contagioasă; ciumă, pestă. ◊ miros infect. 2. (fig.) învățătură dăunătoare, periculoasă. (< fr. pestilence, lat. pestilentia, germ. Pestilenz)
pestilență f. 1. pestă răspândită într’o țară; 2. fig. învățătură pernicioasă.
*pestilénță f., pl. e (lat. pestilentia). Rar. Pestă.
pestilență s. v. CIUMĂ. PESTĂ.

pestilență dex

Intrare: pestilență
pestilență substantiv feminin