pescăruș definitie

10 definiții pentru pescăruș

PESCĂRÚȘ, pescăruși, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări din familii și ordine diferite, care trăiesc pe lângă ape și se hrănesc cu pești; pasăre din aceste familii sau ordine. – Pescar + suf. -uș.
PESCĂRÚȘ, pescăruși, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări din familii și ordine diferite, care trăiesc pe lângă ape și se hrănesc cu pești; pasăre din aceste familii sau ordine. – Pescar + suf. -uș.
PESCĂRÚȘ, pescăruși, s. m. Denumire dată mai multor «pecii de păsări sălbatice care trăiesc pe lîngă ape și se hrănesc în special cu peștișori; unele seamănă cu rîndunica, avînd pene negre pe cap și albe-cenușii pe corp, iar ciocul și picioarele roșii (Stema hirundo); altele au ciocul lung și gros, ascuțit la vîrf, coada scurtă, pene strălucitoare de diferite culori (Alcedo ispida). Pe deasupră-ne treceau, fîlfîind rar, pescăruși de culoarea ceței și, ridicînd capul cu plisc roșu, ne priveau numai c-un ochi. SADOVEANU, N. F. 61. Două păsărele, pescăruși de mare, plutesc în văzduh. BART, S. M. 36. Pe undele văzduhului, doi pescăruși, bătînd leneși din aripi, se răpăd săgetînd după pradă. DUNĂREANU, CH. 84.
pescărúș s. m., pl. pescărúși
pescărúș s. m., pl. pescărúși
PESCĂRÚȘ s. (ORNIT.) 1. v. martin. 2. v. pescar. 3. v. martin. 4. (Sterna și Alcedo) (livr.) goeland. 5. v. pescar. 6. (Sterna hirundo) chirighiță, râbar, (reg.) pescar, pescăriță, rândunică-de-mare. 7. v. pescărel. 8. v. pescăraș. 9. (Alcedo hispida) (înv.) ielcovan.
PESCĂRÚȘ ~i m. Pasăre marină de talie medie, cu aripi lungi, cu penaj, mai ales, alburiu și cu picioare palmiforme, care se hrănește cu pește; martin. /pescar + suf. ~uș
pescărúș m. (d. pescar). Pescar (pasăre). – Și pă- (est).
PESCĂRUȘ s. (ORNIT.) 1. martin, pescar. (~ denumește diverse specii de păsări acvatice.) 2. (Larus argentatus) pescar. 3. (Larus ridibundus) martin, pescar rîzător, (reg.) giușcă, cărăbaș-comun, porumbel-de-mare. 4. (Sterna și Alcedo) (livr.) goeland. 5. (Sterna sandvicensis) chiră, chirighiță, pescar, rîndunea-maritimă-mică. 6. (Sterna hirundo) chirighiță, rîbar, (reg.) pescar, pescărită, rîndunică-de-mare. 7. (Cinclus cinclus) pescar, pescărel, (rar) mierlă-de-apă, (reg.) pietrar, rîbar, scobar, pasăre-de-apă, pasăre-de-gheață, pasăre-legănată. 8. (Alcedo atthis) pescar, pescăraș, pescărel, pescărită, (reg.) pescuț. 9. (Alcedo hispida) (înv.) ielcovan.
PESCĂRÚȘ (< pescar) s. m. Nume dat unor specii de păsări din familia laride, ordinul cadriiforme de talie mijlocie, cu picioare scurte și degete anterioare reunite printr-o membrană. Trăiesc în cârduri în preajma apelor dulci și a mărilor și se hrănesc cu pești. Se cunosc c. 90 de specii. În România sunt frecvente: p. argintiu (Larus argentatus), p. răzător (Larus ridibundus) și p. sur (Larus canus). P. verde = pescărel albastru.

pescăruș dex

Intrare: pescăruș
pescăruș substantiv masculin