perturbator definitie

10 definiții pentru perturbator

PERTURBATÓR, -OÁRE, perturbatori, -oare, adj. Care perturbă; perturbativ. – Din fr. perturbateur.
PERTURBATÓR, -OÁRE, perturbatori, -oare, adj. Care perturbează; perturbativ. – Din fr. perturbateur.
perturbatór adj. m., pl. perturbatóri; f. sg. și pl. perturbatoáre
perturbatór adj. m., pl. perturbatóri; f. sg. și pl. perturbatoáre
PERTURBATÓR adj. (rar) perturbativ. (Factor ~.)
PERTURBATÓR, -OÁRE adj. Care produce perturbații; perturbativ. [Cf. it. perturbatore, fr. perturbateur].
PERTURBATÓR, -OÁRE adj. care produce perturbații; perturbativ. (< fr. perturbateur)
perturbator a. și m. care cauzează turburare, dezordine.
*perturbatór, -oáre adj. (lat. perturbátor, -óris). Care perturbă, turburător, care cauzează dezordine: perturbatoriĭ ordiniĭ sociale.
PERTURBATOR adj. (rar) perturbativ. (Factor ~.)

perturbator dex

Intrare: perturbator
perturbator adjectiv