perturbațiune definitie

16 definiții pentru perturbațiune

PERTURBÁȚIE, perturbații, s. f. 1. Tulburare produsă în viața unui individ sau a unei colectivități. 2. Modificare, neregularitate, deranjament în funcționarea unui sistem, a unei mașini, în evoluția unui fenomen etc.; perturbare. ◊ Perturbații atmosferice = ansamblu de fenomene electromagnetice din atmosferă care precedă stricarea vremii. [Var.: (înv.) perturbațiúne s. f.] – Din fr. perturbation, lat. perturbatio, -onis.
PERTURBAȚIÚNE s. f. v. perturbație.
PERTURBÁȚIE, perturbații, s. f. 1. Tulburare produsă în viața unui individ sau a unei colectivități. 2. Modificare, neregularitate, deranjament în funcționarea unui sistem, a unei mașini, în evoluția unui fenomen etc.; perturbare. ◊ Perturbații atmosferice = ansamblu de fenomene electromagnetice din atmosferă care precedă stricarea vremii. [Var.: (înv.) perturbațiúne s. f.] – Din fr. perturbation, lat. perturbatio, -onis.
PERTURBAȚIÚNE s. f. v. perturbație.
PERTURBÁȚIE, perturbații, s. f. Faptul de a perturba; perturbare. (Atestat în forma perturbațiune) Se constată în toate că sufere de o perturbațiune nervoasă. SLAVICI, O. I 386. Protestă sus și tare în contra intențiunilor ce i se atribuia, că ar voi să aducă turburări și perturbațiuni. GHICA, S. 124. ◊ Perturbații atmosferice = ansamblu de fenomene fizice din atmosferă în urma cărora se strică vremea. – Variantă: perturbațiúne s. f.
PERTURBAȚIÚNE s. f. v. perturbație.
perturbáție (-ți-e) s. f., art. perturbáția (-ți-a), g.-d. art. perturbáției; pl. perturbáții, art. perturbáțiile (-ți-i-)
perturbáție s. f. (sil. -ți-e), art. perturbáția (sil. -ți-a), g.-d. art. perturbáției; pl. perturbáții, art. perturbáțiile (sil. -ți-i-)
PERTURBÁȚIE s. 1. v. perturbare. 2. deranjament, perturbare. (~ la un sistem tehnic.) 3. (FIZ.) perturbații electromagnetice (pl.) = paraziți (pl.). (~ la un aparat de radio.)
PERTURBÁȚIE s.f. Perturbare. ♦ Perturbații atmosferice = totalitatea fenomenelor atmosferice care produc schimbarea în rău a timpului. [Gen. -iei, var. perturbațiune s.f. / cf. fr. perturbation, lat. perturbatio].
PERTURBAȚIÚNE s.f. v. perturbație.
PERTURBÁȚIE s. f. perturbare. ♦ ĩi atmosferice = totalitatea fenomenelor atmosferice care produc schimbarea în rău a vremii. (< fr. perturbation, lat. perturbatio)
PERTURBÁȚIE ~i f. 1) v. A PERTURBA. 2) Lipsă de regularitate în funcționarea unui sistem sau a unui fenomen. 3) Modificare în rău în viața unui individ sau a unei colectivități. ◊ ~i atmosferice totalitate a fenomenelor electromagnetice din atmosferă care preced schimbarea în rău a vremii. /<fr. perturbation, lat. perturbatio, ~onis
perturbați(un)e f. 1. turburare mare, emoțiune profundă; 2. neregularitate în mișcarea unei planete.
*perturbațiúne f. (lat. perturbátio, -ónis). Dezordine, turburare, deranjament: perturbațiunĭ ale inimiĭ, ale mințiĭ; perturbațiunĭ sociale, financiare, atmosferice.
PERTURBAȚIE s. 1. perturbare, tulburare. (~ a ordinii publice.) 2. deranjament, perturbare. (~ la un sistem tehnic.)

perturbațiune dex

Intrare: perturbație
perturbațiune
perturbație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e