perturba definitie

11 definiții pentru perturba

PERTURBÁ, perturb, vb. I. Tranz. 1. A tulbura ordinea, liniștea, mersul normal al unor fapte, fenomene etc.; a provoca o perturbație. 2. A împiedica funcționarea normală a unui sistem, a unui organism etc. [Prez. ind. și: perturbez] – Din fr. perturber, lat. perturbare.
PERTURBÁ, perturbez, vb. I. Tranz. 1. A tulbura ordinea, liniștea, mersul normal al unor fapte, fenomene etc.; a provoca o perturbație. 2. A împiedica funcționarea normală a unui sistem, a unui organism etc. [Prez. ind. și: pertúrb] – Din fr. perturber, lat. perturbare.
PERTURBÁ, perturbez, vb. I. Tranz. A tulbura, a provoca dezordine. A perturba bunul mers al serviciului.
!perturbá (a ~) vb., ind. prez. 3 pertúrbă
perturbá vb., ind. prez. 1 sg. perturbéz/pertúrb, 3 sg. și pl. perturbeáză/pertúrbă
PERTURBÁ vb. v. deranja.
PERTURBÁ vb. I. tr. A tulbura; a provoca dezordine. [Cf. fr. perturber, it., lat. perturbare].
PERTURBÁ vb. tr. 1. a tulbura; a provoca dezordine. 2. a împiedica funcționarea normală a unui sistem tehnic, a unui organism etc. (< fr. perturber, lat. perturbare)
A PERTURBÁ ~éz tranz. (procese, fenomene, acțiuni etc.) A abate de la desfășurarea normală; a împiedica de a funcționa sau de a se desfășura normal; a tulbura. ~ recepția emisiunilor. ~ transportul. [Și perturb] /<fr. perturber, lat. perturbare
*pertúrb și -éz, a v. tr. (lat. perturbare. V. turbulent, turbur). Turbur, fac dezordine: bețiviĭ perturbă ordinea publică.
PERTURBA vb. a deranja, a tulbura. (A ~ liniștea cuiva.)

perturba dex

Intrare: perturba (1 -turb)
perturba 1 -turb verb grupa I conjugarea I
Intrare: perturba (1 -turbez)
perturba 1 -turbez verb grupa I conjugarea a II-a