personificație definitie

10 definiții pentru personificație

PERSONIFICÁȚIE, personificații, s. f. (Înv.) Personificare. – Din fr. personnification.
PERSONIFICÁȚIE, personificații, s. f. (Înv.) Personificare. – Din fr. personnification.
PERSONIFICAȚÍE, personificații, s. f. (Învechit) Personificare. Istoria d-lui Ilariu e personificația unui sistem. RUSSO, O. 58.
personificáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. personificáția (-ți-a), g.-d. art. personificáției; pl. personificáții, art. personificáțiile (-ți-i-)
personificáție s. f. (sil. -ți-e), art. personificáția (sil. -ți-a), g.-d. art. personificáției; pl. personificáții, art. personificáțiile (sil. -ți-i-)
PERSONIFICÁȚIE s. v. incarnare, întruchipare, întrupare, personificare, reprezentare, simbolizare.
PERSONIFICÁȚIE s.f. (Liv.) Personificare. ♦ Formă de halucinație constând în vederea și auzirea simultană a unui om în cadrul unor scene de masă ciudate, intuită în cazuri de delir. [Gen. -iei. / < fr. personnification].
PERSONIFICÁȚIE s. f. personificare. ◊ formă de halucinație în vederea și auzirea simultană a unui om în cadrul unor scene de masă ciudate, în cazuri de delir. (< fr. personnification)
*personificațiúne f. (fr. personification). Acțiunea de a personifica. Lucru personificat. Ret. Prozopopeĭe. – Și -áție, dar ob. -áre.
personificație s. v. INCARNARE. ÎNTRUCHIPARE. ÎNTRUPARE. PERSONIFICARE. REPREZENTARE. SIMBOLIZARE.

personificație dex

Intrare: personificație
personificație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e