PERSÓNA GRÁTA, personae gratae, loc. s. f. Persoană agreată de un guvern pe lângă care este acreditată diplomatic. – Loc. lat.

PERSÓNA NON GRÁTA, personae non gratae, loc. s. f. Denumire folosită pentru a desemna un reprezentant diplomatic despre care statul în care a fost acreditat declară că trebuie să-și înceteze activitatea pe teritoriul respectiv; p. gener. persoană indezirabilă. – Loc. lat.

PERSÓNA GRÁTA subst. Persoană agreată de un guvern pe lângă care este acreditată diplomatic. – Loc. lat.

PERSONA NON GRATA subst. Diplomat devenit indezirabil pentru guvernul țării pe lângă care a fost acreditat. p. gener. persoană indezirabilă. [Pr.: persóna non gráta] – Loc. lat.

persóna gráta (lat.) loc. s. f., pl. persónae grátae [ae pron. e]

persóna non gráta (lat.) loc. s. f., pl. persónae non grátae [ae pron. e]

persóna gráta loc. lat.

persóna non gráta loc. lat.

PERSONA GRATA s.f. Persoană agreată de un guvern pe lângă care este acreditată diplomatic. ◊ Persona non grata = diplomat a cărui rechemare este cerută de guvernul țării pe lângă care este acreditat. [< lat. persona (non) grata – persoană (ne)agreată].

PERSÓNA GRÁTA loc. s. persoană agreată de un guvern pe lângă care este acreditată diplomatic. ♦ ~ non grata = diplomat devenit indezirabil pentru guvernul țării pe lângă care a fost acreditat. (< lat. persona (non) grata, persoană (ne)agreată)

persona grata f. («persoană plăcută»), se zice, în limba diplomatică, de personajul ce va fi agreat de guvernul pe lângă care e acreditat.

PERSONA (cuv. lat. „mască”, ulterior „rol”) subst. La origine denumea o mască sau un chip fals, făcut din piele sau din argilă și purtat de actori (de aici, termenul „dramatis personae” folosit pentru „personaje” într-o piesă de teatru). În critica literară este uneori întrebuințat cu sensul de persoană care narează într-un text epic sau care vorbește într-un poem.