perseverință definitie

16 definiții pentru perseverință

PERSEVERÉNȚĂ s. f. Acțiunea de a persevera; însușirea de a fi perseverent; stăruință, statornicie în muncă, în convingeri, în atitudini etc.; tenacitate. [Var.: (înv.) perseverínță s. f.] – Din fr. persévérance, lat. perseverantia.
PERSEVERÍNȚĂ s. f. v. perseverență.
PERSEVERÉNȚĂ, perseverențe, s. f. Acțiunea de a persevera; însușirea de a fi perseverent; stăruință, statornicie în muncă, în convingeri, în atitudini etc.; tenacitate. [Var.: (înv.) perseverínță s. f.] – Din fr. persévérance, lat. perseverantia.
PERSEVERÍNȚĂ s. f. v. perseverență.
PERSEVERÉNȚĂ, perseverențe, s. f. Stăruință, statornicie, neclintire (în convingeri, în atitudini, în muncă); tenacitate. – Variantă: (învechit) perseverínță (NEGRUZZI, S. I 106) s. f.
PERSEVERÍNȚĂ s. f. v. perseverență.
perseverénță s. f., g.-d. art. perseverénței
perseverénță s. f., g.-d. art. perseverénței; pl. perseverénțe
PERSEVERÉNȚĂ s. 1. v. stăruință. 2. răbdare, stăruință, tenacitate. (Dovedește multă ~ în acțiunile sale.) 3. asiduitate, insistență, râvnă, sforțare, silință, sârguință, stăruință, strădanie, străduință, zel, (pop.) osârdie. (~ lui s-a dovedit fructuoasă.) 4. v. tenacitate.
PERSEVERÉNȚĂ s.f. Stăruință; neclintire; tenacitate; perseverare. [Var. perseveranță, perseverință s.f. / cf. fr. persévérance, lat. perseverantia].
PERSEVERÍNȚĂ s.f. v. perseverență.
PERSEVERÉNȚĂ s. f. stăruință; neclintire; tenacitate. (după fr. persévérance, lat. perseverantia)
PERSEVERÉNȚĂ ~e f. Caracter perseverent; tenacitate; insistentă; stăruință. [G.-D. perseverenței] /<fr. persévérance, lat. perseverantia
perseveranță f. stăruință.
*perseveránță f., pl. e (lat. perseverantia). Acțiunea de a persevera, stăruință: un om de o mare perseveranță. – Și -áre. Fals -énță.
PERSEVERENȚĂ s. 1. insistență, persistență, statornicie, stăruință, tenacitate, (rar) perseverație, (înv.) stăruială, stăruire. (O ~ demnă de laudă.) 2. răbdare, stăruință, tenacitate. (Dovedește multă ~ în acțiunile sale.) 3. asiduitate, insistență, rîvnă, sforțare, silință, sirguință, stăruință, strădanie, străduință, zel, (pop.) osîrdie. (~ lui s-a dovedit fructuoasă.) 4. dîrzenie, incăpățînare, îndărătnicie, persistență, stăruință, tenacitate, (rar) cerbicie. (Obiectiv urmărit cu ~.)

perseverință dex

Intrare: perseverență
perseverință
perseverență substantiv feminin