perper definitie

10 definiții pentru perper

PÉRPER, perperi, s. m. Monedă bizantină de aur, care a circulat (bătută cu stemă proprie) și în Țările Române, în sec. XIV-XV. – Din ngr. ipérpiron.
PÉRPER, perperi, s. m. Monedă bizantină de aur, care a circulat (bătută cu stemă proprie) și în țările române, în sec. XIV-XV. – Din ngr. ipérpiron.
pérper s. m., (monede) pl. pérperi
pérper s. m., (monede) pl. pérperi
pérper (pérperi), s. m.1. Monedă bizantină, valorînd 18 aspri în sec. XV. – 2. Contribuție suplimentară la așa numitul gărdurărit, reprezentînd 12 bani pentru butea de vin. – Var. (2) părpăr. Mgr. ύπέρπυρον, prin intermediul sb. perper, cf. sp. parpalla, parpallota (Corominas, III, 670).
PÉRPER ~i m. Monedă de aur bizantină care a circulat (cu stemă proprie) în sec. XIV-XV și în țările române. /<ngr. ipérpyron
pérper, pérperi, s.m. (înv.) 1. bănuț, monedă bizantină de aur, care a circulat și-n țările române. 2. numele unui impozit pe vii și pe vin care se plătea în perperi; perperit.
părpăr n. od. dare pe buțile de vin și putinile cu struguri. [Vechiu-rom. perper, bănuț (Moxa)] = gr. bizantin HYPÉRPYRON, monedă bizantină de aur].
perper n. V. părpăr.
pérper m. (vsl. [sîrb.] perperŭ, d. mgr. ypérpyron). Vechĭ. O monetă bizantină de valoarea ducatuluĭ de aur. (Perperiĭ aveaŭ curs și în Ungaria, unde valoraŭ maĭ puțin. Eraŭ și perperĭ româneștĭ. Ĭorga, Negoț. 14 și 210). – Și părpăr, pl. părperĭ.

perper dex

Intrare: perper
perper substantiv masculin