peroneu definitie

10 definiții pentru peroneu

PERONÉU, peronee, s. n. Os lung și subțire al scheletului (uman), situat între genunchi și gleznă, articulat cu tibia și cu metatarsul, formând împreună scheletul gambei. – Din fr. péroné.
PERONÉU, peronee, s. n. Os lung și subțire al scheletului (uman), situat între genunchi și gleznă, care se articulează cu tibia și cu metatarsul, împreună cu care formează scheletul gambei. – Din fr. péroné.
PERONÉU, peronee, s. n. Os lung al piciorului, situat: între genunchi și gleznă și articulat la cele două capete cu tibia, formînd fluierul piciorului sau gamba.
peronéu s. n., art. peronéul; pl. peronée
peronéu s. n. (sil. -neu), art. peronéul; pl. peronée
PERONÉU s. (ANAT.) fibulă.
PERONÉU s.n. Osul lateral al gambei; fibulă. [< fr. péroné].
PERONÉU s. n. os lung și subțire, între genunchi și gleznă; fibulă (3). (< fr. péroné)
PERONÉU ~e n. anat. Os subțire și lung situat (împreună cu tibia) între gleznă și genunchi. /<fr. péroné
*peronéŭ n., pl. ee (fr. péroné m., d. vgr. peróne, sponcă, piron, peroneŭ). Anat. Osu cel maĭ supțire de la pulpă, alăturea de fluĭer (tibia) și situat spre exterior. (Corespunde cu rádius de la mînă).

peroneu dex

Intrare: peroneu
peroneu substantiv neutru
  • silabisire: -neu