PERNIȘOÁRĂ, pernișoare, s. f. (Pop.) Perniță (I 1). – Pernă + suf. -ișoară.

PERNIȘOÁRĂ, pernișoare, s. f. (Pop.) Perniță (I 1). – Pernă + suf. -ișoară.

PERNIȘOÁRĂ, pernișoare, s. f. (Popular) Perniță. La tulpină la doi meri, Este-un pat mîndru-ncheiat... Și pe el e așternut Covor verde, mohorît. Dar în capul patului? Pernișoară gălbioară. PĂSCULESCU, L. P. 59.

pernișoáră (pop.) s. f., g.-d. art. pernișoárei; pl. pernișoáre

pernișoáră s. f., g.-d. art. pernișoárei; pl. pernișoáre

PERNIȘOÁRĂ s. v. perniță, pernuță, pui, puișor, puiuț.

pernișoară s. v. PERNIȚĂ. PERNUȚĂ. PUI. PUIȘOR. PUIUȚ.