permutație definitie

10 definiții pentru permutație

PERMUTÁȚIE, permutații, s. f. Permutare. – Din fr. permutation, lat. permutatio.
PERMUTÁȚIE, permutații, s. f. Permutare.
permutáție (rar) (-ți-e) s. f., art. permutáția (-ți-a), g.-d. art. permutáției; pl. permutáții, art. permutáțiile (-ți-i-)
permutáție s. f., pl. permutáții
PERMUTÁȚIE s. 1. mutare, mutat, permutare, strămutare, strămutat, transfer, transferare. (~ lui cu slujba la Bacău.) 2. v. permutare.
PERMUTÁȚIE s.f. Permutare. [Gen. -iei, var. permutațiune s.f. / cf. fr. permutation, lat. permutatio].
PERMUTÁȚIE s. f. permutare. (< fr. permutation, lat. permutatio)
permutați(un)e f. acțiunea de a (se) permuta și rezultatul ei.
*permutațiúne f. (lat. permutátio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a se permuta. – Și -áție și -áre.
PERMUTAȚIE s. 1. mutare, mutat, permutare, strămutare, strămutat, transfer, transferare. (~ lui cu slujba la Bacău.) 2. (MAT., LINGV.) permutare.

permutație dex

Intrare: permutație
permutație substantiv feminin