permite definitie

14 definiții pentru permite

PERMÍTE, permít, vb. III. Tranz. 1. A lăsa, a accepta, a da voie ca un lucru să se facă sau să se producă într-un anumit fel (și a nu-l împiedica); a încuviința, a îngădui. 2. (Cu complementul persoanei în dativ) A-și lua libertatea de a face ceva; a-și îngădui, a îndrăzni. – Din fr. permettre, lat. permittere.
PERMÍTE, permít, vb. III. Tranz. 1. A lăsa, a accepta, a da voie ca un lucru să se facă sau să se producă într-un anumit fel (și a nu-l împiedica); a încuviința, a îngădui. 2. (Cu complementul persoanei în dativ) A-și lua libertatea de a face ceva; a-și îngădui, a îndrăzni. – Din fr. permettre, lat. permittere.
PERMÍTE, permít, vb. III. Tranz. 1. A îngădui, a încuviința, a da voie. Nimic din vorba Clarei. nu mi-a permis să trag vreun comentar. GALACTION, O. I 99. Avem totdeodată dinaintea ochilor imaginea clară și vie a acelei vînători pe care singură o permitea Platon cetățenilor republicei sale. ODOBESCU, S. III 76. ◊ (În formule de politețe) Permiteți-mi să plec. DUMITRIU, N. 37. Permiteți-mi o clipă să vă vorbesc de mine. CARAGIALE, O. III 210. 2. A-și lua libertatea de a face ceva neîngăduit, a îndrăzni. Și-a permis glume pe socoteala lui nenea Mitică. PETRESCU, A. 294. Cum îți permiți dumneata să mă acuzi că-ți fac dificultăți? izbucni șeful iritat. BART, S. M. 86.
permíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. permít, 1 pl. permítem, 2 pl. permíteți; conj. prez. 3 să permítă; ger. permițấnd; part. permís
permíte vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. permít, 1 pl. permítem, 2 pl. permíteți; conj. prez. 3 sg. și pl. permítă; part. permís
PERMÍTE vb. 1. v. aproba. 2. v. îngădui. 3. v. îndreptăți. 4. v. prilejui. 5. a da, a îngădui. (Nu e ~ oricui să facă așa ceva.) 6. v. aștepta. 7. a cuteza, a îndrăzni, a-și îngădui. (Cum îți ~ una ca asta?)
A permite ≠ a interzice
PERMÍTE vb. III. tr. 1. A îngădui, a încuviința, a da voie. 2. A-și îngădui să facă ceva; a îndrăzni. [P.i. permít. / < lat. permittere, cf. fr. permettre].
PERMÍTE vb. I. tr. a îngădui, a încuviința, a da voie. II. refl. a-și lua libertatea, a-și îngădui. (< lat. permittere, după fr. permettre)
permíte (permít, permís), vb. – A îngădui. Lat. permittere (sec. XIX). – Der. (din fr.) permis, s. n.; permisi(un)e, s. f.; nepermis, adj., (prohibit, interzis).
A PERMÍTE permít tranz. 1) (acțiuni) A da voie (să se efectueze ori să aibă loc); a îngădui; a încuviința. ~ organizarea mitingului. 2) (construit cu dativul subiectului și urmat, de regulă, de un conjunctiv sau de un infinitiv) A-și da voie în mod conștient; a-și asuma dreptul; a-și îngădui. Îmi permit să plec.A-și ~ prea multe a fi obraznic cu cineva; a trece de limita bunei-cuviințe. /< lat. permittere, fr. permettre
permite v. 1. a da dreptul, autorizarea; 2. a îngădui, a tolera: se permite ceeace nu se poate opri; 3. a-și lua libertatea: prea îți permiți multe.
*permít, -mís, a -míte v. tr. (lat. permittere. V. transmit, trimet). Daŭ voĭe, las, îngăduĭ, tolerez pin tăcere saŭ afirmînd categoric: copiilor nu trebuĭe să li se permită toate, a permite vin unuĭ bolnav, a permite călătorilor să debarce, cînd timpu îmĭ permite să mă plimb, aicĭ nu e permis să fumezĭ. A-țĭ permite, a-țĭ lua libertatea de a, a îndrăzni: scuză-mă că mĭ-am permis să vin nechemat, nu trebuĭe să-țĭ permițĭ prea mult.
PERMITE vb. 1. a accepta, a admite, a aproba, a consimți, a încuviința, a se îndupleca, a îngădui, a se învoi, a lăsa, a primi, (livr.) a concede, (înv. și pop.) a (se) prinde, (înv. și reg.) a se pleca, (Mold. și Bucov.) a pozvoli, (înv.) a aprobălui, a mulțumi, a ogodi. (A ~ să se scoată la concurs postul vacant.) 2. a accepta, a admite, a concepe, a îngădui, a răbda, a suferi, a suporta, a tolera, (înv. și reg.) a pristăni, (înv.) a obicni, a volnici, (fig. fam.) a înghiți. (Nu pot ~ una ca asta.) 3. a autoriza, a îndreptăți, a îngădui, a justifica, (livr.) a îndritui, (înv. fig.) a întemeia. (Nimic nu ne ~ să tragem asemenea concluzii.) 4. a îngădui, a prilejui. (Întîlnirea a ~ un util schimb de experiență.) 5. a da, a îngădui. (Nu i-e ~ oricui să facă așa ceva.) 6. a aștepta, a îngădui. (~ o clipă!) 7. a cuteza, a îndrăzni, a-și îngădui. (Cum îți ~ una ca asta?)

permite dex

Intrare: permite
permite verb grupa a III-a conjugarea a X-a