permeanță definitie

7 definiții pentru permeanță

PERMEÁNȚĂ s. f. (Fiz.) Mărime magnetică egală cu raportul dintre fluxul magnetic care trece printr-un circuit magnetic și tensiunea magnetică din lungul circuitului. [Pr.: -me-an-] – Din fr. perméance.
PERMEÁNȚĂ s. f. (Fiz.) Mărime magnetică egală cu raportul dintre fluxul magnetic care trece printr-un circuit magnetic și tensiunea magnetică din lungul circuitului. [Pr.: -me-an-] – Din fr. perméance.
permeánță (-me-an-) s. f., g.-d. art. permeánței
permeánță s. f. (sil. -me-an-), g.-d. art. permeánței
PERMEÁNȚĂ s.f. (Fiz.; op. reluctanță) Mărime magnetică egală cu raportul dintre fluxul magnetic și tensiunea magnetică din lungul circuitului. [Pron. -me-an-. / cf. fr. perméance, it. permeanza].
PERMEÁNȚĂ s. f. mărime magnetică, raportul dintre fluxul magnetic și tensiunea magnetică din lungul circuitului. (< fr. perméance)
PERMEÁNȚĂ f. fiz. Mărime magnetică egală cu raportul dintre fluxul magnetic ce străbate un circuit și tensiunea magnetică din lungul acestui circuit. [sil. -me-an-] /<fr. perméance

permeanță dex

Intrare: permeanță
permeanță substantiv feminin
  • silabisire: -me-an-